Mărturiile unui evreu de la Auschwitz: ”Vreau să trăiesc, să răzbun moartea alor mei”

Într-un carneţel deteriorat, Marcel Najdari, un evreu cu origini greceşti, a descris cum mii de evrei erau înghesuiţi zilnic în camerele de gazare, „precum sardinele”.

În 1944, tânărul de 26 de ani dorea să se răzbune pe nazişti, scrie Gândul. Najdari aflase de la prieteni că mama, tatăl şi sora lui Nelli muriseră în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, instalat în Polonia ocupată de nazişti.

„Deseori, mi-am dorit să mor alături de ceilalţi, să se încheie totul. Dar răzbunarea nu mă lasă. Vreau să trăiesc, să răzbun moartea tatălui meu, a mamei mele, a dragii mele surori”, a notat evreul în carneţel.

 

El s-a numărat printre cei 2.200 membri ai Sonderkommando – sclavii evrei ai trupelor SS, care îi conduceau pe ceilalţi evrei spre camerele de gazare. Tot ei se ocupau cu arderea cadavrelor, colectarea dinţilor de aur şi a părului femeilor, dar şi cu aruncarea cenuşii într-un râu din apropiere, scrie BBC.

 

Crimă la nivel industrial

 

Nadjari a ştiut însă că ar putea veni şi rândul său şi a decis să ascundă manuscrisul de 13 pagini într-un soi de termos, pe care l-a izolat cu un capac de plastic. A îngropat apoi preţioasa mărturie în apropierea Crematoriului III de la Auschwitz.

 

„Crematoriul este o clădire mare, cu un coş uriaş şi 15 cuptoare. Două beciuri au fost construite sub o grădină din apropiere. În una din ele, oamenii se dezbracă, iar în cealaltă sunt gazaţi. Acolo sunt înghesuiţi câte 3.000 de oameni deodată şi îşi dau duhul după şase-şapte minute de suferinţă”, a notat bărbatul.

 

El a descris cum germanii au instalat ţevi în camerele de gazare, pentru a semăna cu nişte duşuri. 

 

„Canistrele otrăvitoare erau aduse mereu cu o ambulanţă germană, în care se aflau doi soldaţi SS. Aceştia aruncau substanţele prin deschiderile de pe acoperiş – şi munca începea după o jumătate de oră. Trăgeam cadavrele femeilor şi copiilor nevinovaţi către lift, apoi către cuptoare”, a mai scris evreul de la Auschwitz.

 

Citeşte continuarea în Gândul.