Scurtă istorie a berii: cum a ajuns al treilea cel mai consumat lichid din lume să fie produs la Fabrica de bere din Timişoara în urmă cu 300 de ani – Galerie Foto

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Berea, deşi nu semăna cu ceea ce se consumă în prezent, a jucat diverse roluri de-a lungul istoriei. A fost utilizată ca lichid potabil în timpul asediilor cetăţilor, ca plată pentru muncitorii din Egipt şi Mesopotamia şi ca hrană. Conform descoperirilor arheologice din oraşul Suza, Iran, în urmă cu 3.500 de ani berea era consumată din vase mari din lut cu ajutorul unui pai deoarece pe fundul recipientelor se depuneau cantităţi mari de reziduuri. Deşi în acea perioadă nu conţinea o cantitate mare de alcool, berea, ce avea consistenţa unei grăsimi groase, era consumată pentru calităţile sale hrănitoare. 

Galerie foto

vezi galeria
7 foto

Pentru sumerieni, berea a reprezentat un element central. Lichidul reprezenta o monedă importantă în societatea sumeriană, fiind folosită pentru a plăti majoritatea serviciilor. Arheologii au descoperit inscripţii pe mormintele sumeriene ce sugerau că berea era folosită ca monedă chiar şi în cazul înmormântărilor, rudele „cumpărând” bunăvoinţa zeilor pentru cel plecat în lumea de dincolo. În Egipt, la fel ca în Mesopotamia, taxele erau plătite către templu sub formă de cereale şi bere. După ce au analizat litera egipteană, cercetătorii au ajuns la concluzia că berea era menţionată mai des decât oricare alt aliment.

Deşi diferite tipuri de bere realizate după diverse reţete au fost prezente şi pe teritoriul României de-a lungul istoriei ţării, putem considera că băutura a devenit mai prezentă şi influentă în urmă cu 300 de ani, când la Timişoara se deschidea prima fabrică de bere. La 2 ani după eliberarea de către prinţul Eugeniu de Savoia a Timişoarei de sub ocupaţia otomană, în oraş este înfiinţată Fabrica de Bere Timişoreana. Iniţial berea era realizată doar pentru aprovizionarea armatei austriece. ”În 1890, principalele clădiri şi instalaţii ale fabiricii au fost distruse de un incendiu. Însă distrugerile au dus la o retehnologizare,” a declarat Eduard Polschi, directorul Fabricii de Bere din Timişoara, în cadrul conferinţei de presă ”300 de ani de Timişoreana”. Una dintre îmbunătăţirile aduse fabricii după incendiu a fost introducerea primei ” maşinării de frig” în anul 1900. Până în acel moment, temperaturile scăzute necesare în cadrul procesului de realizare a berii puteau fi obţinute doar iarna. 

Dacă pe parcursul războaielor berea putea deveni în orice moment un lichid vital, în perioada interbelică berea Timişoreana a devenit lider al pieţii din România. După al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, fabrica a fost naţionalizată, dar a continuă să producă lichidul bazat pe apă şi cereale.

Astăzi, la 300 de ani de la prima atestare documentară, în fabrică se produce acelaşi lucru: bere. Desigur, gustul ei nu este acelaşi precum cel de acum 300 de ani deoarece atât reţeta, cât şi fabrica, au trecut prin diferite schimbări şi îmbunătăţiri. În prima fază, berea era depozitată în butoaie, însă berarii vremii au observat că lichidul îşi schimbă gustul din cauza lemnului din care era confecţionat butoiul. Însă în 1968 s-a introdus, în premieră, butoiul din aluminiu care l-a înlocuit pe cel din lemn utilizat anterior.

În monografia oraşului Timişoara, scrisă de Armin Barat, se face referire la calitatea berii care s-a îmbunătăţit foarte mult, fiind chiar exportată în ţările vecine. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: