Ultimele premiere din septembrie în cinema, cu istorii, de la groază la haz

Până nu vezi un film de Radu Jude, nu îţi dai seama cât îţi lipsea senzaţia de realitate din raportările noastre la istorie. La filmele lui Jude, poţi să te duci cu ce aşteptări vrei tu, pentru că oricum pelicula îţi va livra exact ceea ce are de spus, nimic mai mult şi nimic mai puţin. Cel mai important lucru pe care îl face Jude de la primele plonjări în istorie, cu „Aferim” (2015), e că nu dă lecţii, nu demonstrează, ci surprinde peisaje afective care devin mai copleşitoare decât diferitele manipulări ale istoriei în sens ideologic. Iar „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” merge cel mai departe în această direcţie, ca un film despre realizarea unui spectacol istoric, dar mai ales despre felurile în care trăim confruntarea cu prejudecăţile trecutului şi cu cele ale vieţii noastre de zi cu zi. Este vorba despre realizarea unui spectacol-reconstituire istorică şi are legătură cu masacrarea populaţiei evreieşti din Odesa de trupele române în cel de-Al Doilea Război Mondial. Personajul principal e regizor, scrie Mediafax.

 

Imaginile de arhivă, discuţiile despre unghiuri de abordare a poveştii şi reacţiile la intrarea într-un colţ românesc al istoriei mai întunecat se adună într-o adevărată antologie a atitudinilor şi argumentelor care par legate de vinovăţie, dar sunt de asumare. Şi, chiar dacă povestea este românească, relevanţa ei priveşte modurile de raportare la zonele întunecate din propria istorie pentru spectatori din alte ţări. Şi mai şi arată în multe momente ca un gest tandru faţă de scene din istoria universală a cinematografiei. Faptul că a fost premiat cu Globul de Cristal la Karlovy Vary e mai puţin interesant pentru public. Că Ioana Iacob, Alexandru Dabija, Ilinca Manolache şi Alex Bogdan fac parte din distribuţie ar trebui să conteze chiar şi înainte să se vadă filmul. Desigur, toate acestea până nu ajung cei pe care îi ştim vii manechine rămase atârnate în urma unei demonstraţii cu recuzită în piaţa publică.

 

Un trailer al intrărilor în poveştile istoriei şi nu numai poate fi văzut aici: 

 

 

Ceva romantic, ceva dramatic şi ceva de speriat are şi filmul „Fantomele lui Ismael/ Les fantômes d’Ismaël”. Personajul principal este tot regizor, dar problemele lui sunt mai mari într-o dimensiune personală a istoriei. Mathieu Amalric interpretează rolul artistului care a fost cândva părăsit de o soţie, dar trăieşte o poveste, cum se spune, frumoasă de dragoste cu o femeie interpretată de Charlotte Gainsbourg. Marion Cotillard e soţia care a dispărut cu zeci de ani în urmă. Şi reapare ca să-şi recupereze soţul. Cât se poate. Filmul este regizat de Arnaud Desplechin („Viaţa mea sexuală… sau cum am ajuns la divergenţe/ Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle)”, „În compania bărbaţilor/ Dans la compagnie des hommes”, „Trei amintiri din tinereţe/ Trois souvenirs de ma jeunesse”).

 

Drama franţuzească arată astfel: 

 

/div>