Prima pagină Cultura

O carte pe zi: "Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)", de Teodor Baconschi

09.28.2018 | ● Vizualizări: 142

"Oricâte ne-ar spune Wikipedia, sau sute de mii de ore de televiziune, sau superbanalizarea unei vedete globale, în momentul în care stai în carne şi oase lângă cineva simţi altceva, e un alt nivel".

Ce legătură poate fi între Bartolomeu Anania, Horia Bernea, Patriarhul Teoctist, Dan Hăulica, Patriarhul Daniel, Emil Constantinescu, Francisca Băltăceanu, Marian Papahagi, Regele Mihai I, Şerban Bubenek, Dan Grigore, Sorin Dumitrescu, Andrei Pleşu, Paul Barbăneagră, Alexandru Paleologu, Irinel Popescu, Andrei Şerban, Traian Băsescu, Gabriel Liiceanu, Victor Ieronim Stoichiţă, Petre Ţuţea? Dar între Papa Ioan Paul II, M.S. Akihito, Ahmet Davutoǧlu, Alain Juppé, Benyamin Netanyahu, Hillary Clinton, Jean-Louis Tauran, Nicolas Sarkozy, Jorge Sampaio, Serghei Lavrov, Radek Sikorski, Shimon Peres, Jacques Le Goff, Regele Abdullah II al Iordaniei, Jose Manuel Durão Barroso, Michel Meslin, Nicolas Cage, William Hague, Paul Cardinal Poupard? În mod cert aceea că despre toţi vorbeşte cartea tipărită de curând de Teodor Baconschi, care i-a cunoscut pe toţi în diverse împrejurări - şi despre toţi a adunat o sumă de evocări.
 
"N-am căutat nici să mitizez nişte figuri deja legendare (în anumite cazuri), nici să le supun unei brutale demitizări (de tip senzaţionalist). Am preferat să amestec tonul memorialistic şi expozitiv cu prezentarea realistă, confirmabilă din alte surse. Pe unii dintre marii oameni cuprinşi în antologia mea i-am cunoscut îndeaproape, locuind chiar în intimitatea lor sufletească, pe mulţi alţii i-am întâlnit o zi sau doar o oră, fără să le pot scotoci sertarele secrete. E o diferenţă inevitabilă între relaţiile de prietenie şi conlucrare îndelungată şi contactele «oficiale», pe fondul cărora orice demnitar îşi pune masca prestabilită şi recurge la propriul stoc de anecdote sau la atitudini modelate prin rutină. Evident, orice mare om e înainte de toate (şi la urma urmei) o simplă fiinţă umană, cu defectele, limitele, viciile şi iluziile sale cu tot. Nu mi-au ieşit nicicând din memorie spusele lui Montaigne, care observa atât de judicios că sur le plus haut trône du monde on n’est jamais assis que sur son cul (Essais III, 13). Ca să salvezi ideea de «mare om», eşti nevoit să citeşti harta unei personalităţi în pofida accidentelor de relief constatate cu ochiul liber. Dincolo de «steaua» care ţi-a călăuzit drumul, ieşi din mulţime nu prin viciile comune pe care le împarţi cu restul muritorilor, cât prin acele virtuţi care te deosebesc de el. Un om nu capătă grandoare întrucât şi-a învins toate patimile (situaţie în care părăseşte galeria eroilor şi se înscrie în aceea a sfinţilor), ci pentru că a reuşit să le contrapună însuşiri şi realizări notabile, capabile să influenţeze favorabil mediul său social, naţiunea sau (mult mai rar) destinul însuşi al umanităţii".
 
Şi mai departe: "Oricâte ne-ar spune Wikipedia, sau sute de mii de ore de televiziune, sau superbanalizarea unei vedete globale, în momentul în care stai în carne şi oase lângă cineva simţi altceva, e un alt nivel. Şi dacă eşti un bun detectiv, un psiholog, un om care iubeşte natura umană, sari pe ocazia asta şi prinzi exact ce am pus eu în aceste crochiuri. Am încercat să găsesc, într-adevăr, aşa cum face caricaturistul, de fapt, din câteva tuşe, să nu ratez esenţialul despre personalitatea evocată".
 
Prin urmare, ne aflăm în faţa unei cărţi scrise din admiraţie, deoarece unele dintre personalităţile evocate au contat foarte mult în devenirea autorului. "Unii dintre aceşti oameni au contat foarte mult în ce sunt, ce am devenit, în felul meu de a gândi, de a simţi, alţii pur şi simplu erau acolo, deja măreţi şi am avut şi eu ocazia să mă intersectez cu ei, să îi văd de-aproape. (...) Deci, mărturii personale despre aceste întâlniri exemplare, inevitabil eclectice, pentru că unii-mi sunt sau mi-au fost maeştri spirituali, alţii-mi sunt foarte buni prieteni în viaţa de toate zilele. Pe unii i-am întâlnit o oră, pe alţii i-am întâlnit ani de-a rândul. E foarte greu să-i pui pe toţi în acelaşi sac".
 
O carte care are şi o valoare documentară, cum s-a şi spus la lansare, dar care este şi un "exerciţiu de smerenie".
 
Cartea se deschide cu un eseu despre relevanţa contemporană a ideii de "mare om", în contextul unei culturi globale dominată de relativism etic şi axiologic.
 
Teodor Baconschi - "Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)". Editura Polirom. 162 pag.