”Coacăzele” de pe Marte continuă să uimească savanţii, dar un studiu vine cu o nouă ipoteză. ”Sunt intrigat de această idee”

Studierea şi determinarea originii acestora a implicat întotdeauna comparaţia cu formaţiunile similare (cel puţin ca aspect) de pe Terra. Un nou studiu se foloseşte de aceste similarităţi pentru a oferi o nouă idee pentru reacţiile chimice care ar fi putut sta la baza acestor afine marţiene, scrie Live Science.

Pentru cineva care are o oarecare cunoaştere despre modul de formare al rocilor, este deja de la sine înţeles că acestea sunt dovezi că Marte a fost o planetă cu apă lichidă la suprafaţă. „Indiferent de chimia exactă a acestor sferoide, faptul că sunt acolo ne spune că a trecut multă apă lichidă prin ele de-a lungul timpului”, a precizat Briony Horgan, savant la Purdue University din Indiana, unul dintre autorii noului studiu.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Iar dacă savanţii pot afla cu precizie cum s-au format aceste „afine”, acest lucru ne-ar ajuta să înţelegem mediul lui Marte de atunci şi ce fel de viaţă ar fi putut exista în acele circmunstanţe.

„Compoziţia chimică a apei ne spune despre capacitatea de a susţine viaţa a mediului”

Echipa a mers în două locuri de pe Terra unde există formaţiuni care seamănă cu afinele marţiene: Utah şi Mongolia. Acestea nu sunt identice cu cele de pe Marte, care sunt doar o zecime din cele terestre. Formaţiunile planetei noastre sunt mai puţin ordonate decât versiunile marţiene. „Sunt amestecate şi sunt de diferite dimensiuni”, a precizat Horgan cu privire la rocile terestre.

Totuşi, este mult mai uşor de ajuns în Mongolia şi statul american Utah decât pe Marte. Astfel, cercetătorii au găsit că aceste formaţiuni s-au creat în jurul miezurilor mineralului calcit, iar materialul bogat în fier se află numai la exterior. 

Bazându-se pe aceste observaţii de teren şi pe studii geochimice, oamenii de ştiinţă au sugerat că inundaţiile de apă bogată în fier şi puţin acidă au spălat structurile din calcit. Spre deosebire de versiunile terestre, „afinele” marţiene par să fie realizate în totalitate din hematit, fără să aibă un miez din calcit. Acest lucru ar sugera o lungă perioadă de curgere care a „mâncat” calcitul.

Detaliile reacţiilor chimice care ar fi avut loc sau nu la începutul lui Marte are implicaţii majore. În primul rând, aceste detalii sunt relevante pentru interesul savanţilor pentru apa care a curs prin roci pentru a forma „afinele”. „Compoziţia chimică a apei ne spune despre capacitatea de a susţine viaţa a mediului”, a adăugat Horgan.

În al doilea rând, studiul poate avea implicaţii într-o altă dezbatere – ce s-a întâmplat cu atmosfera densă a Planetei Roşii. Autorii studiului au precizat că atmosfera ar fi putut dispărea în ionii de carbonat blocaţi în precursorii de calcit ai „afinelor”.

„Sunt intrigat de această idee”

Dar acest aspect nu ar rezolva misterul atmosferic, conform lui Steve Ruff, geolog la Arizona State University care lucrează la misiunea Opportunity. „Ceea ce ştim din cartările realizate de pe orbită este că zona cu hematit nu este mare, acoperind mai puţin de 1% din suprafaţa marţiană”, a precizat acesta.

De asemenea, cercetătorul a precizat că formaţiunile terestre nu sunt suficient de similare faţă de cele de pe Marte pentru ca savanţii să afle ceva despre „afine”. Dar Ruff nu a respins noul studiu. „Sunt intrigat de această idee. Formarea acestor mici concreţiuni pe Terra şi pe Marte au reprezentat întotdeauna un mister şi există multe idei cu privire la modul de formare al acestora”, a conchis savantul.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

De ce nu poate fi teraformată planeta Marte?

Sunetul vântului pe Marte, înregistrat de sonda InSight – AUDIO

Roverul Curiosity a descoperit o „piatră strălucitoare” pe Marte

VIDEO + FOTO. O ”ghiulea” descoperită pe Marte este ultima dovadă adusă de vânătorii de extratereştri care susţin că a existat un conflict marţian