O nouă măsurătoare a rocilor marţiene scoate la iveală un detaliu surprinzător al structurii planetei vecine

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Publicate pe 1 februarie în Science, descoperirile arată că rocile sunt mai poroase decât se aşteptau savanţii. De asemenea, descoperirea oferă cercetătorilor o nouă tehnică pentru viitor, pe măsură ce roverul continuă drumul său până la Aeolis Mons, un munte cu o altitudine de aproape 5.000 de kilometri din centrul craterului, scrie Phys.

„Am putut măsura densitatea materialului din Craterul Gale”, a precizat Travis Gabriel, student absolvent la Arizona State University. A calculat, cu ajutorul programelor de computer, care ar fi densitatea rocilor şi sedimentelor de pe fundul fostului lac pe care roverul a mers.

• Greutatea în plus ți-ar putea îmbătrâni creierul mai rapid, avertizează un studiu
• De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit…

„Plecând de la abundenţele minerale ale rocilor aşa cum au fost determinate de instrumentul Chemistry and Mineralogy, am estimat o densitate granulară de 2810 kilograme pe metru cub”, a adăugat acesta. „Totuşi, densitatea totală este mult mai mică: 1.680 kilograme pe metru cub”, a mai menţionat Gabriel.

Numărul mult mai mic arată că rocile au o densitate redusă cel mai probabil din cauza faptului că sunt poroase, ceea ce înseamnă că rocile au fost comprimate mai puţin decât se aşteptau savanţii.

„Poalele lui Aeolis Mons sunt extrem de poroase”, a precizat autorul principal, Kevin Lewis, de la Johns Hopkins University. „Ştim că stratele de jos ale muntelui au fost îngropate în timp. Acest lucru le face mai compacte, deci mai dense. Dar această descoperire sugerează că nu au fost îngropate de atât de mult material pe cât se credea”, a adăugat cercetătorul.

Savanţii au dezbătut de multă vreme originea lui Aeolis Mons. Craterele de pe Marte de dimensiunea lui Gale au vârfuri centrale ridicate de şocul impactului care a făcut craterul. Fenomenul explică însă doar o parte din înălţimea muntelui. Stratele superioare par să fie alcătuite din sedimente aduse de vânt, mult mai uşor de erodat decât roca.

Au umplut aceste sedimente întregul bazin al craterului? Dacă este aşa, probabil au apăsat pe materialele de la bază, compactându-le. Dar noua descoperire sugerează că stratele de la bază au avut deasupra 1-2 kilometri înălţime de material, prea puţin pentru a umple tot craterul.

„Sunt în continuare multe întrebări cu privire la modul de formare al muntelui, dar această lucrare adaugă o piesă importantă la puzzle”, a precizat Ashwin Vasavada, savant în cadrul misiunii Curiosity.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

De ce nu poate fi teraformată planeta Marte?

”Coacăzele” de pe Marte continuă să uimească savanţii, dar un studiu vine cu o nouă ipoteză. ”Sunt intrigat de această idee”

NASA va difuza live prima asolizare pe Marte din ultimii 6 ani

O nouă speranţă pentru viaţa de pe Marte. A fost descoperită bacteria ce este rezistentă la chimicalele găsite pe Planeta Roşie