Tehnologie, ideologie şi droguri, ”ingredientele” celui mai sângeros conflict militar din istorie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cel de Al Doilea Război Mondial rămâne în istorie pentru numărul mare de victime şi pentru eficienţa criminală cu care a fost purtat. Totuşi, chiar la decenii bune după ce s-a terminat, unele aspecte încă ne pot surprinde, unul dintre acestea este legat de consumul de droguri. Atât forţele Axei, cât şi Aliaţii, au apelat într-o măsură sau alta la consumul de stupefiante pentru a asigura eficienţa soldaţilor, notează Live Science.

În timpul operaţiunilor militare, Germania Nazistă şi-a aprovizionat trupele cu un medicament numit Pervitin, în timp ce Aliaţii au optat pentru folosirea de Benzedrine. Ambele medicamente fiind recunoscute pentru efectele lor considerate utile eforturilor de război: euforie, înlăturarea senzaţiei de oboseală, îmbunătăţirea performanţelor fizice şi intelectuale şi scăderea apetitului. 

Atunci când vine vorba de eforturile de război ale naziştilor, războiul-fulger, Blitzkrieg-ul purtat în prima parte a războiului, reprezintă cea mai ambiţioasă şi eficientă campanie a acestora, iar la baza succesului se află consumul de Pervitin, un medicament pe bază de metamfetamină care a fost distribuit pe scară largă soldaţilor germani. Informaţiile colectate de către serviciile de spionaj britanic în iunie 1940 arată că aproximativ 35 de milioane de tablete de Pervitin au fost distribuite către 3 milioane de soldaţi germani.

Folosirea în scopuri militare a Pervitinului îşi are originea în modul în care a fost comercializat, drept un medicament recreativ care poate îmbunătăţi performanţele fizice şi intelectuale. Cele mai bune rezultate ale acestui medicament au fost raportate de către studenţii care îl foloseau pentru a putea învăţa mai mult şi a lua note mai mari la examene.

Fabrică din perioada celui de Al Doilea Război Mondial unde se producea Pervitin pentru soldaţii germani / Credit foto: Temmler Pharma GmbH & Co KG, Marburg

Naziştii nu au fost singurii care au aprobat folosirea de metamfetamine pe câmpul de luptă. Raportele militare şi istoricii care au studiat situaţia au concluzionat că Aliaţii, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, au aprobat consumul acestor substanţe, dar din motive vag diferite. Nicolas Rasmussen, de la Universitatea New South Wales din Australia, a explicat într-un articol din anul 2011 că utilizarea substanţelor psihoactive a fost aprobată pentru soldaţii Aliaţilor datorită capacităţii de a schimba starea de spirit a militarilor, crescându-le agresivitatea şi capacitatea de a evalua pericolul în care se aflau. În tabăra Aliaţilor, cea mai mare „campanie” de distribuire a tabletelor de Benzedrine a avut loc în 1942, la ordinele generalului Dwight D. Eisenhower, odată cu invadarea Africii de Nord de către SUA.

În prezent, amfetamina şi metamfetamina sunt considerate droguri de mare risc şi consumul lor este restricţionat ca atare. Din păcate, soldaţii care au luptat sub influenţa acestor substanţe fie au murit, fie au primit puţin spre deloc sprijin din partea ţărilor pentru care au luptat pentru a se elibera de dependenţă.

Citeşte şi: