5 locuri faimoase care nu au existat

Legendele medievale abundă de locuri fantastice a căror existenţă a fost infirmată odată cu epoca descoperirilor geografice. Născute din imaginaţia călătorilor, din traducerile şi copiile inexacte ale diferitelor jurnale sau pur şi simplu din nevoia de a şti ce se află în necunoscut, aventurierii Evului Mediu erau convinşi de existenţa unor locuri fantastice dar care nu au existat în realitate. History a creat o listă în care sunt incluse 5 dintre aceste „destinaţii”.

1. Regatul Prezbiterului John

• Test de cultură generală. Care a fost prima democrație din istorie?
• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur

De-a lungul a 500 de ani, europenii au fost convinşi de existenţa unui monarh cu numele de Prezbiterul John, care domnea în spaţiul necunoscut din Africa, India sau Orientul Îndepărtat.  

Conform istoricilor, mitul Prezbiterului John a căpătat substanţă odată cu anul 1165, odată cu trimiterea unei scrisori către împăratul bizantin şi către cel al Sfântului Imperiu Roman, în care John susţinea că este conducătorul celor „trei Indii” şi al celor 72 de regate ale sale, populate de creaturi fantastice şi, mai important, de către supuşi creştini. Vestea s-a răspândit şi printre cruciaţi care sperau că astfel vor avea un ajutor în recucerirea Ţării Sfinte.

De-a lungul timpului au existat o mulţime de exploratori care susţineau că au descoperit respectivul regat. Totuşi, poveştile acestora nu se potriveau. De exemplu, Marco Polo susţine că a întâlnit rămăşiţe ale acestui regat în nordul Chinei, în timp ce Vasco da Gama s-a aventurat în căutarea regatului în Africa şi a trimis unele rapoarte de acolo. Până în secolul XVII, legenda regatului s-a diminuat şi regatul nu a mai fost inclus pe hărţi.

2. Thule

Această insulă îşi are originile în poveştile spuse de către exploratorul grec Pytheas, care a trăit în secolul IV înaintea erei noastre şi care susţinea că a descoperit o insulă îngheţată care se află în Atlanticul de Nord.

Deşi mulţi dintre contemporanii săi s-au îndoit de afrmaţiile acestuia, poveştile sale au rămas în imaginarul colectiv european, devenind un motiv literar în poeziile medievale.

În prezent, Thule este cunoscută publicului prin societatea cu acelaşi nume, care a fost activă înaintea şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Această organizaţie ezoterică considera Thule ca fiind locul de naştere al rasei ariane.

3. El Dorado

Începând cu secolul XVI, exploratorii europeni în America de Sud au fost fascinaţi de către legenda unui oraş de aur: El Dorado. Istoricii sunt de părere că povestea oraşului a pornit de la relatările despre „El Dorado” (Cel Aurit), un rege local care îşi acoperea corpul cu praf de aur. Din acest punct, poveştile despre aur au încolţit în imaginaţia exploratorilor şi de la un rege aurit s-a ajuns la un întreg oraş de aur.

De-a lungul timpului au fost trimise o mulţime de expediţii în căutarea acestui oraş şi a bogăţiilor sale, sfârşitul mitului fiind anunţat de către oamenii de ştiinţă Alexander von Humboldt şi Aimé Bonpland, care au derulat o expediţie în America de Sud, la începutul secolului XIX.

4. Insula Sfântului Brendan

Primele trimiteri către această insulă se regăsesc în legendele iralandeze din secolul VIII. Acestea spun că cu două secole înainte, sfântul Brendan a pornit pe mare cu un echipaj în căutarea „Pământului promis al sfinţilor”. Călătoria plină de peripeţii a durat 40 de zile şi atunci când au ajuns la destinaţie au găsit o insulă acoperită în ceaţă şi plină de pietre preţioase.

Deşi istoricii nu au putut identifica dovezi ale acestei călătorii, legenda a devenit extrem de populară în Evul Mediu, insula fiind inclusă pe multe dintre hărţile Atlanticului. Primii cartografi plasau insula în apropierea Irlandei, dar, odată cu trecerea timpului, aceasta a „migrat către America de Nord. Marinarii din epoca descoperirilor geografice susţineau adesea că o văzuseră, dar, după ce mai multe expediţii nu au reuşit să identifice insula, în secolul XVIII aceasta a fost îndepărtată de pe hărţile de navigaţie.

5. Regatul Saguenay

Povestea regatului Saguenay începe în anul 1530, odată cu exploratorul francez Jacques Cartier şi cea de a doua sa călătorie în Canada, efectuată pentru descoperirea de metale preţioase, şi a unei căi spre Asia. În timpul acestei expediţii, ghizii din tribul Iroqis au început să spună o serie de poveşti despre Saguenay, un regat vast aflat în nordul continentului, care ar fi avut rezerve mari de metale preţioase. Conform unei căpetenii, Donnacona, acest regat ar fi fost locuit de către oameni palizi cu părul blond

Poveştile spuse despre acest regat au devenit de-a lungul timpului ridicole, nativii susţinând că zona nordică a continentului ar fi fost locuită de unii oameni cu doar un picior. În ciuda acestor poveşti, Cartier era determinat să găsească această sursă de bogăţii şi chiar l-a dus pe Donnacona în Franţa, unde acesta a continuat să spună poveşti despre regatul Saguenay.

Expediţiile organizate în Canada nu au găsit dovezi care să ateste existenţa acestui regat misterios, dar oamenii de ştiinţă argumentează că poveştile despre Saguenay nu sunt în întregime fantezii. Mai exact, unii cercetători argumentează că nativii indicau către depozitele de minereu de cupru din nord-vest sau că aceştia vorbeau despre vikingii care ajunseseră pe malurile ţărmurile Americii de Nord în urmă cu câteva sute de ani.

Citeşte şi: