O cercetătoare a identificat 13 galaxii pitice în jurul cărora se află găuri negre masive

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Amy Reines, astrofiziciană a a Universităţii Montana, a studiat 111 galaxii pitice şi a descoperit 13 astfel de galaxii neobişnuite, mai exact, găurile lor negre se aflau la periferia acestora, ceea ce intră în contradicţie cu observaţiile realizate asupra galaxiilor, notează Phys.

„Toate găurile negre pe care le găsisem înainte se aflau în centrul galaxiilor”, explică dr. Reines. „Acestea se aflau la periferie. Am fost uimită când am văzut asta”, mai adaugă aceasta.

• Ceva ciudat s-a întâmplat cu Pământul în 2010, iar oamenii de știință tot nu înțeleg ce…
• Cum să faci un avion de hârtie „aprobat” de NASA?

Studiile efectuate de-a lungul timpului au relevat faptul că există două tipologii importante de găuri negre: cele pe care le-am putea considera mici şi care se formează din caolapsului unei stele care are au aproxiamtiv 10 mase solare şi găurile negre supermasive, acestea pot fi identificate în centrul galaxiilor, pot avea câteva miliarde de mase solare şi e neclar modul în care s-au format.

Deşi descoperirea acestor galaxii este cu siguranţă un eveniment important, nu ne aflăm neapărat în faţa unei surprize. Mai exact, această descoperire confirmă modelele evoluţiei galactice propuse de către Jillian Bellovary, cercetătoare a Muzeului de Istorie Naturală din New York. Aceste modele indică faptul că, în cazul galaxiilor pitice, găruile negre nu coincid neapărat cu centrul galactic şi asta datorită deplasării prin spaţiu.

Amy Reines este o cercetătoare specializată în galaxiile pitice, dedicându-şi utima decadă identificării găurilor negre şi formării noilor stele în cazul galaxiilor pitice.„Există o mulţime de oportunităţi pentru a face noi descoperiri, deoarece studierea găurilor negre din galaxiile pitice este un domeniu nou […] Oamenii sunt cu siguranţă captivaţi de către găurile negre. Sunt obiecte misterioase şi fascinante”, explică aceasta.

Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal.

Citeşte şi: