Craniul unei păsări, conservat pentru 99 de milioane de ani în chihlimbar

Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Paleontologie Vertebrată şi Paleoantropologie din Beijing, China, au anunţat descoperirea unei fosile de pasăre din perioada mezozoică în Myanmar. Aceştia explică faptul că această pasare face parte din specia Oculudentavis khaungraae şi ar putea fi una dintre cele mai mici păsări descoperite până acum, notează Reuters.

Paleontologii au descoperit în chihlimbar doar capul acestei păsări, restul corpului nu a reuşit să supravieţuiască trecerii timpului. Craniul descoperit avea doar 14,5 milimetri şi, conform unor aproximări realizate de către cercetători, pasărea ar fi putut cântări în jur de 28 de grame şi ar fi avut o lungime de cinci centimetri.

• Pisica cu cap turtit, regăsită după circa 30 de ani de „tăcere”
• Un păianjen cu trăsături unice, nemaivăzute până acum, a fost găsit în Maroc

„Am fost uimit”, a declarat paleontologul Jingmai O’Connor din cadrul Institutului. „Este probabil cel mai frumos craniu de pasăre mezozoică pe care l-am văzut vreodată şi este atât de ciudat”, mai adaugă acesta.

Oculudentavis khaungraae prezintă o serie de similarităţi cu pasărea colibri care trăieşte şi în prezent. Totuşi, pe oamenii de ştiinţă pare a-i fascina mai mult diferenţele dintre cele două specii. Astfel, O. khaungraae  avea, într-un mod asemănător celorlalte păsări, dinţi, aproximativ 100 în tot ciocul. 

În ceea ce priveşte ochii, pe baza fosilei, oamenii de ştiinţă au putut stabili faptul că pasărea preistorică avea ochii asemănători cu cei ai unei bufniţe. De asemenea, mărimea redusă, în raport cu craniul, a orbitelor oculare sugerează că această pasăre era activă pe timp de zi.

Oamenii de ştiinţă explică faptul că chihlimbarul reprezintă un mediu de conservare perfect pentru fosile, de-a lungul timpului fiind descoperite o multitudine de insecte, şopârle sau chiar broaşte. Dacă animalul nu se descompune mult înainte de a fi acoperit de răşină, conservarea este fenomenală: toate ţesuturile moi sunt păstrate în trei dimensiuni, precum o fereastră într-o lume străveche”, explică O’Connor.

Citeşte şi: