Ce au în comun mişcările ochilor la şoareci şi oameni

Măsurătorile au fost făcute în timp ce animalele aveau comportamente vizuale naturale precum interacţii sociale cu alţi şoareci, dar şi atunci când animalele urmăreau cu privirea anumite obiecte. În timp ce ochii umani se mişcă de regulă în aceeaşi direcţie, ochii şoarecilor se mişcă în direcţii opuse.

Chiar dacă oamenii fac şi mişcări ale ochilor fără să-şi mişte capul, spre exemplu atunci când citim, studiul a concluzionat că mişcările ochilor la şoareci sunt mereu legate de mişcarea capului, scrie MedicalXpress.

• Oamenii de știință au descoperit, în premieră, o moleculă care absoarbe gazele cu efect de seră
• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”

Cercetătorii au identificat două tipuri de mişcări oculare la şoareci asociate cu mişcări ale capului, care au diferite funcţii: „compensarea prin înclinarea capului” şi „sacadarea şi fixarea” ochilor. Prima mişcare permite şoarecilor să menţină o imagine unitară a mediului înconjurător prin compensarea pentru schimbări minore în înclinarea capului, astfel rezultând în mişcarea ochilor în direcţii opuse, fapt ce nu e de obicei observat şi la oameni.

În schimb, al doilea tip de mişcare permite animalelor să-şi stabilizeze vederea în timpul rotirilor rapide de cap şi să-şi deplaseze privirea în direcţia rotaţiei capului. Aceste mişcări de „sacadare şi fixare” sunt similare celor observate la oameni şi maimuţe, care de obicei îşi analizează mediul înconjurător şi rezultă în mişcarea ochilor în aceeaşi direcţie.

Mişcările de „fixare” ale ochilor menţin stabilă informaţia vizuală în timp ce mişcările de „sacadare” permit animalelor să selecteze informaţia relevantă pe care doresc să se concentreze.

Şoarecele este o specie importantă şi poate ajuta la înţelegerea funcţiilor creierului uman. În primul rând, organizarea şi funcţionarea creierului şoarecelui şi al celui uman este similară în multe feluri, chiar dacă există şi diferenţe importante. În al doilea rând, oamenii de ştiinţă pot folosi metode unice de cercetare genetică pentru a studia circuitele creierului la şoareci într-un mod mult mai detaliat decât la alte animale. În al treilea rând, cercetătorii folosesc aceste metode pentru a forma tipare ale tulburărilor mintale umane.

Astfel, acest studiu recent validează folosirea şoarecilor pentru a studia cum anume selectează oamenii elemente vizuale pentru navigare şi alegere de decizii. Procesul vizual este afectat în cazul multor tulburări neurologice şi neuropsihiatrice, precum schizofrenia, Alzheimer şi infarctul miocardic.

Aceste tulburări sunt dificil de tratat, iar prin folosirea şoarecilor oamenii de ştiinţă ar putea studia mecanisme ale creierului pentru a identifica şi dezvolta noi tratamente.

Studiul a fost publicat în Current Biology.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Mişcarea ochilor joacă un rol important în modul în care ne reamintim

Un studiu masiv dezvăluie de ce tumorile cerebrale care au ”hipermutaţii” supravieţuiesc tratamentelor

Primele semne ale infecţiei cu noul coronavirus la copii. Ce arată un studiu recent din China

Un studiu efectuat asupra unei „stele eşuate” dovedeşte eficienţa unei noi metode de observaţie