Cum a fost eradicat tifosul în ghetoul din Varșovia, cel mai mare creat de Germania Nazistă

O nouă cercetare arată cum a fost eradicat tifosul în ghetoul din Varșovia, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

IMAGINI din Ghetoul din Varșovia

Pe baza modelelor matematice de ultimă generație și a documentelor istorice, studiul arată că programele de sănătate a comunității și practicile de distanțare socială sunt cele mai probabile explicații pentru încheierea bruscă și misterioasă a epidemiei de tifos, moment  pe care supraviețuitorii de la vremea respectivă l-au considerat drept un miracol.

Analiza istorică subliniază importanța cooperării și implicării active a comunităților în eforturile de a învinge epidemiile și pandemiile precum COVID-19, în loc să se bazeze prea mult pe reglementările guvernamentale.

Cercetarea a fost realizată de matematicianul Lewi Stone, profesor la Universitatea RMIT ( Melbourne, Australia) și Universitatea Tel Aviv (Israel), alături de colaboratori din Hong Kong, Amsterdam și Berlin.

În 1941, forțele naziste din Polonia au înghesuit peste 450.000 de deținuți, majoritatea evrei din Varșovia, într-o zonă de numai 3,4 kilometri pătrați, cunoscută sub numele de Ghetoul din Varșovia, care va deveni cel mai mare de acest fel dintre cele create de Germania.

„Condițiile precare, înfometarea accelerată și o densitate a populației între cinci până la 10 ori mai mare decât în orice oraș al lumii de astăzi făceau ca Ghetoul din Varșovia să prezinte terenul perfect pentru dezvoltarea bacteriilor care să răspândească tifosul în rândul populației evreiești, în principal. Beineînțeles, naziștii erau foarte conștienți că acest lucru se va întâmpla”, a afirmat Stone.

Tifosul, folosit ca armă de război

Până la 120.000 de deținuți din ghetou au fost infectați cu tifos, circa 30.000 dintre ei murind din această cauză, în timp ce alții s-au stins din cauza înfometării sau a unei combinații a celor doi factori.

Stone afirmă că această situație este un caz documentat istoric de boală care a fost folosită ca armă de război și ca pretext pentru genocid.

„Apoi, în octombrie 1941, pe măsură ce începea o iarnă aspră și astfel se preconiza ca rata tifosului să accelereze, curba epidemică a început să scadă brusc și neașteptat, până la dispariție”, a adăugat el. „Era inexplicabil la vremea respectivă și mulți credeau că este un miracol sau ceva irațional”, a adăugat profesorul Lewi Stone, potrivit Medical Xpress.

Aplicând metodele moderne de modelare matematică, cercetătorii Yael Artzy-Randrup (Universitatea din Amsterdam) și Daihai He (Universitatea Politehnică din Hong Kong) au arătat că epidemia era de fapt pe cale să devină de două până la trei ori mai mare la mijlocul iernii, chiar înainte de a dispărea.

Cum a fost eradicat tifosul în Ghetoul din Varșovia

Acest lucru l-a intrigat pe Lewi Stone, profesor la Universitatea RMIT ( Melbourne, Australia) și Universitatea Tel Aviv (Israel). După ce a petrecut multe ore în biblioteci din întreaga lume, a descoperit că tifosul a fost eradicat din ghetou cel mai probabil datorită modificării obiceiurilor de comportament.

„Din fericire, multe dintre activitățile și intervențiile anti-epidemice sunt documentate și se dovedește că Ghetoul din Varșovia a avut mulți medici și specialiști cu experiență”, spune el.

Stone a găsit dovezi ale unor cursuri de pregătire bine organizate care includeau igiena publică și bolile infecțioase, sute de prelegeri publice despre lupta împotriva tifosului și o universitate medicală subterană pentru studenți tineri.

Igiena generală și curățenia apartamentelor au fost încurajate și uneori aplicate. Distanțarea socială a fost considerată de bun simț, iar carantinarea acasă nu a fost neobișnuită. În perioada anterioară declinului epidemiei, o serie de voluntari au deschis bucătării publice cu supă.

„În cele din urmă, se pare că eforturile constante ale medicilor din ghetou și eforturile anti-epidemice ale lucrătorilor din comunitate au dat rezultate. Nu există altă modalitate prin care să putem găsi explicații pentru aceste date”, a precizat Stone.

Reputatul istoric Israel Gutman, unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, decedat în 2013, nota în scrierile lui că în timp ce 100.000 de rezidenți ai ghetoului au murit în cea mai mare parte din cauza înfometării și a bolilor, până în iulie 1942, un număr similar sau mai mare a fost salvat datorită personalului specializat în asistență și rețelelor de autoajutorare.

„Tragedia, bineînțeles, este că aproape toate acele vieți salvate prin aceste sacrificii, disciplină și programele comunitare se vor sfârși cu exterminarea în lagărele naziste”, a spus Lewi Stone, autorul principal cercetării publicate în Science Advances.

Tifosul, o boală bacteriană răspândită prin intermediul păduchilor, a avut statut de pandemie în Europa. Este mai puțin contagios, dar mai mortal decât COVID-19. În timp ce aceste două boli se răspândesc și se comportă diferit, cercetătorii afirmă că există încă paralele și lecții de învățat.