Stimularea țesuturilor cerebrale ar putea ajuta la combaterea dislexiei

Dislexia este o tulburare care afectează aproximativ una din zece persoane la nivel global.

Restabilirea tiparelor normale de activitate neuronală ritmică prin stimularea electrică neinvazivă a creierului atenuează deficitele de procesare a sunetului și îmbunătățește precizia de citire la adulții cu dislexie, potrivit unui studiu recent citat de către Medicalxpress.

• Mai mult decât mișcare: Cum influențează contextul exercițiilor fizice sănătatea mintală
• Slăbitul ar putea întineri țesutul adipos, eliminând celulele îmbătrânite

Dislexia este o tulburare frecventă care afectează până la 10% din populație și se caracterizează prin dificultăți pe tot parcursul vieții legate de înțelegerea materialele scrise. Deși au fost propuse mai multe cauze posibile pentru dislexie, cea predominantă este un deficit fonologic, adică o dificultate în procesarea sunetelor. Deficitul fonologic în dislexie este asociat cu modificări ale tiparelor ritmice sau repetitive ale activității neuronale, în special așa-numitele oscilații în jurul a 30 Hz, într-o regiune de procesare a sunetului a creierului numită cortexul auditiv stâng. Dar o relație de cauzalitate între aceste oscilații și capacitatea de a procesa suntele nu a fost stabilită în studiile anterioare.

Înțelegerea cauzelor dislexiei

Pentru înțelege mai bine cauzele dislexiei, cercetătorii au folosit stimularea cu curent alternativ transcranian (TACS) asupra cortexul auditiv stâng în cazul a 15 adulți cu dislexie și 15 cititori fluenți pentru o perioadă de 20 de minute. Această intervenție a îmbunătățit imediat prelucrarea fonologică și precizia citirii în grupul dislexic, în special atunci când a fost utilizată stimularea cu 30 Hz. Interesant, efectul benefic asupra procesării fonologice a fost cel mai pronunțat la acei indivizi care aveau abilități de citire slabe, în timp ce un efect ușor perturbator a fost observat la cititori foarte buni.

Potrivit autorilor, rezultatele demonstrează pentru prima dată rolul cauzal al activității oscilatorii scăzute în procesarea fonetică. Rezultatele pot deschide calea către intervenții terapeutice neinvazive care vizează normalizarea funcției oscilatorii în cortexul auditiv și îmbunătățirea procesării fonologice în cazul persoanelor cu dislexie.

„Următorii pași sunt legați de investigarea normalizării funcției oscilatorii în cazul copiilor foarte mici și dacă ar putea avea un efect de lungă durată asupra organizării sistemului de citire, dar și explorarea unor mijloace și mai puțin invazive de corectare a activității neuronale”, explică dr. Silvia Marchesotti.

Studiul a fost publicat în PLoS Biology.

Citește și:

Dificultăţile de învăţare nu corespund unor regiuni cerebrale specifice

După analizarea a 1,1 milioane de oameni din 15 ţări au fost identificate sute de gene ce afectează capacităţile educaţionale

Conform unui nou studiu, creierul poate fi antrenat pentru a evita condiţii precum dislexia

Ce este dislexia şi cum se manifestă