Matthias Sindelar, marele fotbalist care i-a sfidat pe naziști

Povestea lui Matthias Sindelar este una mai puțin cunoscută pasionaților de istorie sau microbiștilor din afara Austriei, însă aceasta păstrează fără îndoială potențialul unei ecranizări, oferind nu doar un exemplu de excelență sportivă, ci și de moralitate sau curaj.

Matthias Sindelar s-a născut pe 10 februarie 1903 într-o micuță localitate din Moravia, pe-atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Familia s-a mutat la Viena când micuțul Matthias avea doar 2 ani, iar pe parcursul copilăriei sale, talentul său fotbalistic va deveni din ce în ce mai evident pe străzile metropolei austriece.

Sindelar era un virtuos cu mingea la picior, iar acest aspect avea să se confirme și la nivel competițional, devenind un fotbalist de bază mai întâi la echipa Hertha Viena, iar apoi la clubul Austria Viena, unde se va și consacra.

Matthias Sindelar a devenit un jucător providențial și pentru echipa națională, considerată până în ziua de azi, generația de aur a Austriei, numită și Wunderteam de către suporterii austrieci. Sindelar a fost poreclit ”micul Mozart” al fotbalului sau Der Papierene (omul din hârtie, fiind aparent fragil, dar deosebit de rapid și abil), iar multiplele succese pe plan național, cât și internațional (două cupe Mitropa, precum și o semifinală de Campionat Mondial), l-au făcut una din marile vedete ale Austriei.

O carieră sfârșită extrem de nefericit

Din păcate pentru Sindelar, cariera sa extrem de bogată s-a terminat într-un mod extrem de nefericit, mai exact odată cu intrarea trupelor germane în Austria. Deși celebrul Anschluss (anexarea Austriei de către Germania nazistă) a fost salutată de către o bună parte a populației austriece, totuși a existat și un segment important al populației care nu dorea desființarea Austriei ca stat, Sindelar făcând parte din această tabără, fiind totodată un opozant declarat al grupărilor de extremă dreapta.

În Austria se regăsea și o minoritate evreiască destul de pronunțată, unul din evreii influenți ai Vienei fiind chiar președintele clubului Austria Viena, Michl Schwarz, destituit din funcție de către naziști. Foștii săi colegi și angajați nu trebuiau nici măcar să-l salute, conform recomandărilor venite de la partid, aspect ce l-a dezgustat profund pe Sindelar, acesta afirmând: ”Dar eu, domnule doctor, vă voi saluta mereu”.

Disidența lui Sindelar s-a putut remarca practic imediat după data de 12 martie 1938, când germanii au trecut granița austriacă pentru a uni cele două state. La foarte scurt timp, pe 3 aprilie 1938, a fost organizat un meci amical între echipa națională a Germaniei și prestigioasa echipă a Austriei (redenumită ”Ostmark” de către naziști), condusă de căpitanul său, Matthias Sindelar.

Meciul ar fi trebuit să reprezinte un prilej de sărbătorire a unirii celor două națiuni, demnitarii naziști implicați în organizare făcând de înțeles faptul că meciul ar trebui să se termine într-o manieră care să nu supere pe nimeni – o remiză fiind ideală.

Sindelar nu a ținut cont de ”rețeta politică” sugerată și a jucat fără mari rețineri, în urma unei serii de ratări mai mult sau mai puțin voite, înscrie un gol splendid în minutul 70 al partidei purtate în fața suporterilor veniți pe stadionul Prater din Viena. Mai mult decât atât, acesta a îndrăznit să celebreze reușita chiar în fața lojei pline de înalți demnitari naziști, demonstrându-și nesupunerea față de noul regim, ce a trebuit să accepte un rezultat destul de jenant, meciul terminându-se cu scorul de 0 – 2 din perspectivă germană.

Exemplul lui Sindelar, considerat unul extrem de periculos

Conducerea nazistă a observat că una din marile vedete ale Vienei nu era nicidecum un admirator al ”Noii Ordini”, ci dimpotrivă, iar exemplul lui Sindelar era considerat unul extrem de periculos – acesta fiind și marea glorie a echipei Austria Viena, considerată printre altele și echipa de suflet a burghezimii evreiești din oraș.

În plus, Sindelar a binevoit să cumpere cafeneaua unui evreu pe nume Leopold Drill, ce fusese nevoit să renunțe la afacerea sa, în urma unor presiuni masive exercitate de către naziști. Ulterior, Sindelar a refuzat să lipească pancarte naziste pe geamurile cafenelei sale, aspect ce putem presupune că l-a aruncat și mai mult în dizgrația regimului.

În urma desființării echipei naționale a Austriei, Sindelar a fost invitat (în ciuda faptului că avea 35 de ani, vârstă înaintată pentru un fotbalist) să se antreneze cu noua selecționată a Reichului. Acesta a refuzat însă în repetate rânduri invitațiile, invocând diverse motive, cu precădere accidentări.

Ultimul meci disputat de către Sindelar a fost purtat pe data de 26 decembrie 1938, în culorile echipei sale de suflet, Austria Viena, după ce proteste masive organizate de fanii austrieci au făcut ca echipa să recapete această denumire. Meciul s-a disputat împotriva formației Hertha Berlin, iar Sindelar a înscris din nou, partida încheindu-se cu scorul de 2 – 2.

Moartea lui Sindelar, un șoc pentru austrieci

Din nefericire pentru Matthias Sindelar, golul înscris împotriva echipei berlineze a rămas probabil ultimul său moment de glorie, deoarece peste mai puțin de o lună, pe 23 ianuarie 1939, acesta a fost găsit fără suflare în pat, alături de prietena sa pe care o cunoscuse recent, Camilla Castignola (de origine evreiască, murind la scurt timp după Sindelar).

Moartea lui Sindelar a reprezentat un șoc pentru austrieci, motivul morții ridicând numeroase semne de întrebare, ce însă nu puteau fi discutate în public. Cauza oficială a decesului a fost intoxicația cu fum – un șemineu defect fiind responsabil pentru moartea poate celui mai iubit fotbalist austriac al tuturor timpurilor.

Diverse anchete jurnalistice au ajuns la concluzia că moartea lui Sindelar reprezintă consecința unei crime și nicidecum a unei întâmplări nefericite, celebrul fotbalist fiind cel mai probabil otrăvit din pricina antipatiei sale față de regim (este posibil faptul ca însuși Sindelar să fi avut rădăcini evreiești, fiind cunoscut faptul că în regiunea Moraviei exista o populație numeroasă de evrei, mulți orientându-se spre Viena).

Există și o teorie conform căreia Sindelar s-ar fi sinucis, simțindu-se din ce în ce mai mult hărțuit de naziști și convins de faptul că aceștia oricum nu ii vor tolera nesupunerea la nesfârșit.

Moartea lui Matthias Sindelar rămâne un mister pentru iubitorii fotbalului de pretutindeni, sclipitorul atacant central murind la vârsta de doar 35 de ani, iar odată cu el, cea mai valoroasă selecționată austriacă din istorie. De altfel, Sindelar a fost desemnat ”sportivul austriac al secolului” în 1998 și votat de către Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS), ”fotbalistul austriac al secolului”, un an mai târziu.

Matthias Sindelar a primit onoruri de stat la înmormântarea sa (regimul nazist încercând să profite de ocazie și să diminueze suspiciunile), la care au participat peste 20.000 de oameni. Suporterii austrieci au rămas însă îndurerați pe termen lung, scriindu-se chiar poeme și cărți despre viața și moartea celui care a făcut cinste fotbalului austriac pe plan internațional și a refuzat să încline capul în fața unui regim odios, într-o manieră în care foarte puțini au avut curajul să o facă.