Descoperă filosofia Renașterii: mai puțin studiată, dar la fel de importantă

De cele mai multe ori, când vorbim despre Renaștere avem în vedere arta din acea perioadă. Fascinant este însă și programul de idei al Renașterii. Gânditori eclectici și fascinanți, filozofii Renașterii sunt poate mai puțin studiați decât cei din Evul Mediu sau din modernitate. Evenimentele socio-politice din sec. XIV și XV au influențat și ele cursul ideilor renascentiste – de la epidemia de ciumă la căderea Constantinopolului, lumea Occidentală s-a reconfigurat astfel încât a devenit spațiul proprice apariției unor curente de gândire heterodoxe.

Particularitățile filozofiei renascentiste, dincolo de umanismul atât de invocat, țin de recuperarea perseverentă a neo-platonismului și a hermetismului, de importul unor teorii și practici ezoterice din mistica iudaică și alchimia islamică, dar și de o înțelegere diferită a lumii, a relației dintre om și divinitate. Această reconsiderare a condiției omului și a locului său în planul creației a condus treptat și la avântul necesar nașterii științelor moderne.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Departe de a fi o perioadă echilibrată și armonioasă, Renașterea reprezintă pentru istoria ideilor una dintre cele mai exuberante și tumultoase epoci, în care magia, alchimia, astrologia și hermetismul au fost integrate în plan filozofic, provocând mutații și transformări ale spiritualității occidentale. Apariția tiparului în Europa, reforma religioasă a lui Luther, publicarea manaulului de combatere a vrăjitoriei, reluarea modelului intelectualului itinerant, conciliul de la Florența, faimoasa și influenta familie de Medici, traducerea operelor lui Platon – sunt doar câteva dintre aspectele care au marcat dinamica ideilor filozofice din Renaștere.

Casa de Medici patronează începutul filozofiei Renașterii

Considerați uneori neserioși sau impostori, filozofii acestei perioade nu au avut poate sobrietatea medievalilor și nici rigoarea modernilor, dar au contribuit decisiv la revigorarea culturală a Europei Occidentale. Filozofia Renașterii începe ca un fenomen italian, în Florența, sub patronajul casei de Medici, protectoare a lui Marsilio Ficino și Giovanni Pico della Mirandola, dar s-a răspândit ulterior rapid și în spațiul germanic, francez și englez. Odată puse în circulație, ideile florentinilor vor cuprinde întregul Occident.

Ceea ce surprinde cel mai mult în proiectul filozofic al Renașterii este așa-numita magie intelectuală, postulată de gânditorii renascentiști ca cea mai înaltă formă de știință. Această misterioasă știință a magiei intelectuale, „joc serios” cum îi spunea Ioan Petru Culianu, și-a lăsat amprenta și asupra artei și literaturii. Pictura a căpătat nuanțe tot mai ezoterice și încifrate, iar scriitorii (Cristophe Marlowe, François Rabelais sau Tommaso Campanella) și-au găsit surse de inspirație în motivele puse în joc de filozofi.

Articol scris de Cristian Vechiu, doctornad în filosofie și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul online Filozofia Renaşterii: magicieni şi alchimişti.