Oasele bolnave au concentrații mai mari de plumb, au descoperit cercetătorii

În rândul populației lumii cu vârsta de peste 60 de ani, bolile cronice precum osteoporoza, boala degenerativă a oaselor, au devenit mai frecvente. Oligoelemente ale impurităților chimice din oasele bolnave ar putea avea un rol în progresarea osteoporozei, dar acest rol este în prezent puțin înțeles.

Identificarea elementelor care au un efect redus asupra oaselor și a celor care contribuie la degenerare îi poate ajuta pe cercetători să înțeleagă și să trateze mai bine osteoporoza.

• Cercetătorii sugerează să încercăm experiențe noi atunci când simțim că timpul ne scapă printre degete
• Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului

Pentru a obține o perspectivă asupra relației dintre impuritățile oligoelementelor și osteoporoză, Coyte și colaboratorii săi au selectat 16 oligoelemente și au analizat prevalența acestora în probe de la 58 de pacienți care au suferit o intervenție chirurgicală de înlocuire a șoldului.

Oasele bolnave conțin mai mult plumb

Dintre acești pacienți, care aveau vârste cuprinse între 41 și 100 de ani, 29 au fost diagnosticați cu osteoporoză, iar 29 au avut osteoartrită, o boală degenerativă care afectează cartilajele, dar nu și osul.

Cercetătorii au testat osul cortical (stratul exterior dur) și osul trabecular (stratul interior spongios) din toate probele. Concentrațiile de elemente din osul exterior rezultă din acumularea pe termen lung, în timp ce concentrația de oligoelemente din osul interior se poate modifica în timp, scrie Medical Xpress.

Dintre cele 16 oligoelemente testate, doar plumbul a fost găsit în concentrații semnificativ mai mari în părțile exterioare prelevate din oasele bolnave ale pacienților cu osteoporoză, în comparație cu pacienții cu osteoartrită.

Cauză sau efect?

Acest lucru indică faptul că expunerea la plumbul din mediu la începutul vieții se poate acumula în organism, slăbind structura osoasă mai târziu în viață. În probele interne de os, oligoelementele crom și scandiu au fost comparativ mai abundente la pacienții cu osteoporoză.

Cercetătorii avertizează că acest studiu nu poate specifica dacă vreuna dintre diferențele de concentrație detectate este o cauză sau un efect al osteoporozei. Ei sugerează că studiile viitoare ar putea lămuri aceste corelații și ar putea aprofunda interacțiunile dintre oligoelemente pentru a dezvolta tratamente mai bine direcționate pentru această boală.

Cercetarea a fost publicată în GeoHealth.

Vă recomandăm să citiți și:

Un nivel crescut de testosteron îi ajută pe bărbații șomeri să-și găsească mai ușor serviciu

„Mâini reci, inimă caldă”. De ce femeile „simt frigul” mai mult decât bărbații?

Aveți vise ciudate? S-ar putea ca acestea să vă ajute creierul să învețe mai bine

Simptomele de astm la copii pot fi accentuate de fumatul pasiv și de condițiile precare de locuit