Vaccinarea împotriva malariei își pierde rapid efectul protector. De ce?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință de la Centrul German de Cercetare a Cancerului (DKFZ) au studiat răspunsul imunitar uman după vaccinarea împotriva malariei cu agentul patogen Plasmodium falciparum.

Scopul lor a fost să afle împotriva căror componente proteice sunt direcționate celulele T ajutătoare induse în acest fel.

Spre surprinderea cercetătorilor, celulele T ajutătoare au reacționat exclusiv la secvența proteică a tulpinii de vaccin și nu au arătat aproape nicio reactivitate încrucișată cu variantele patogenului natural.

Acest lucru ar putea explica de ce infecțiile naturale, la care oamenii din zonele endemice sunt expuși constant, oferă puțină protecție împotriva îmbolnăvirilor cu alte tulpini și de ce efectul avut de vaccinarea împotriva malariei până în prezent este de scurtă durată.

Vaccinarea împotriva malariei nu are efect pe termen lung

În ciuda succeselor impresionante în controlul malariei, peste 600.000 de oameni din întreaga lume încă mor din cauza bolii tropicale în fiecare an, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Marea majoritate a cazurilor fatale de malarie sunt cauzate de agentul patogen Plasmodium falciparum. Până în prezent, există un singur vaccin aprobat împotriva acestui organism unicelular, iar eficacitatea acestuia, care este deja destul de scăzută, nu durează mult, scrie Medical Xpress.

Vaccinul este direcționat împotriva CSP, proteina dominantă cantitativ pe suprafața „sporozoiților”. Sporozoiții sunt stadiul agentului patogen al malariei care se transmite odată cu mușcătura țânțarului și intră în sângele uman.

„Pentru a îmbunătăți vaccinul, trebuie să înțelegem ce anticorpi protectori sunt induși de imunizare. Dar producția de astfel de anticorpi depinde în mare măsură de ajutorul așa-numitelor celule T ajutătoare foliculare”, spune Hedda Wardemann, de la Centrul German de Cercetare a Cancerului.

„Aceste celule se asigură că celulele B se transformă în celule plasmatice producătoare de anticorpi și celule B de memorie”, continuă ea.

Cum a decurs studiul?

Pentru a studia răspunsul celulelor T ajutătoare împotriva CSP în detaliu, echipa condusă de imunologul Wardemann a examinat sângele voluntarilor infectați cu sporozoiți uciși de P. falciparum din tulpina de vaccin.

Voluntarii erau de origine europeană și nu au avut contact anterior cu agenți patogeni ai malariei. Cercetătorii au analizat celulele T ajutătoare foliculare specifice Plasmodium induse la nivel de celulă unică. În special, ei și-au concentrat investigația pe secvențeld de CSP care sunt recunoscute de receptorii celulelor T ajutătoare.

Analizele au arătat că receptorii celulelor T au vizat în principal aminoacizii 311 până la 333 din CSP. Dar o altă observație i-a uimit pe cercetători: practic nu a existat nicio reactivitate încrucișată între clonele individuale de celule T.

„Receptorii se leagă foarte specific doar de epitopii CSP ai tulpinii de vaccin utilizate. Nici măcar abaterile unei singure componente de aminoacid nu au fost tolerate în unele cazuri”, explică Wardemann.

Lipsa unui „rapel” natural

Imunologul subliniază că în populația naturală de P. falciparum, polimorfismele de secvență apar într-un grad ridicat în această regiune a CSP.

„Specificitatea clonelor de celule T împiedică infecțiile naturale recurente cu agentul patogen să acționeze ca un ‘rapel’ natural. Acest lucru ar putea explica de ce efectul protector avut de vaccinarea împotriva malariei dispare atât de repede”, a spus Wardemann.

Cercetătoarea recomandă ca dezvoltarea ulterioară a vaccinului să testeze dacă inducerea unui spectru mai larg de celule T ajutătoare ar putea genera o protecție imunitară de durată.

Cercetarea a fost publicată în Science Immunology.

Vă recomandăm să citiți și:

Oasele bolnave au concentrații mai mari de plumb, au descoperit cercetătorii

Coșmarurile frecvente ar putea fi unul dintre simptomele bolii Parkinson. Iată ce spun specialiștii

Au fost găsiți neuronii care reglează temperatura corporală și comportamentele sociale

Anorexia modifică structura creierului, arată un nou studiu