Test de cultură generală. Care compozitor clasic era surd?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când a avut loc premiera magistralei Simfonii a IX-a a lui Ludwig van Beethoven în 1824, compozitorul a trebuit să se întoarcă pentru a vedea publicul aplaudând pentru că nu putea auzi aplauzele entuziaste ale oamenilor.

Beethoven a observat pentru prima dată că are probleme de auz cu zeci de ani mai devreme, undeva în 1798, atunci când avea aproximativ 28 de ani. La 44 sau 45 de ani, Beethoven era complet surd și nu mai putea să converseze decât dacă transmitea bilețele colegilor, vizitatorilor și prietenilor săi. A murit în 1827, la vârsta de 56 de ani. Dar, de la moartea sa, Beethoven rămâne la fel de relevant și important pentru cultura occidentală.

Așadar, de ce și-a pierdut Beethoven auzul? Este o întrebare care a purtat multe diagnostice în ultimii 200 de ani, de la sifilis terțiar, otrăvire cu metale grele, lupus, febră tifoidă până la sarcoidoză și boala Paget.

Compozitorul a suferit de o multitudine de boli și afecțiuni

Ca mulți bărbați de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, a suferit de o multitudine de alte boli și afecțiuni. În cazul lui Beethoven, lista includea dureri abdominale cronice și diaree care s-ar fi putut datora unei tulburări inflamatorii intestinale, depresie, abuz de alcool, probleme respiratorii, dureri articulare, inflamații oculare și ciroză hepatică.

Această ultimă problemă, având în vedere consumul de alcool, ar fi putut fi ultima piesă de domino care l-a dus în mormânt. Țintuit la pat luni de zile, a murit în 1827, cel mai probabil din cauza insuficienței hepatice și renale, a peritonitei, a ascitei abdominale și a encefalopatiei. O autopsie a relevat ciroză severă și dilatarea nervilor auditivi și a altor nervi din ureche, scrie Pbs.

Un tânăr muzician pe nume Ferdinand Hiller a tăiat o șuviță de păr de pe capul marelui compozitor ca amintire – un obicei comun la acea vreme. Șuvița a rămas în familia Hiller timp de aproape un secol, înainte de a ajunge cumva în micul sat de pescari Gilleleje, în Danemarca controlată de naziști, și în mâinile medicului local, Kay Fremming.

Medicul a ajutat la salvarea vieților a sute de evrei care fugeau din Danemarca și de naziști spre Suedia, care se afla la aproximativ 16 km dincolo de strâmtoarea Øresund, canalul îngust care separă cele două națiuni. Teoria este că unul dintre acești refugiați evrei, poate o rudă a lui Ferdinand Hiller, fie i-a dat doctorului Fremming șuvița de păr a lui Beethoven, fie a folosit-o ca un fel de plată.

La vârsta de 45 de ani, Beethoven era complet surd

În orice caz, doctorul a lăsat moștenire șuvița, fiicei sale, care ulterior a scos-o la licitație în 1994. Aceasta a fost achiziționată de un urolog din Arizona, pe nume Alfredo Guevera, pentru aproximativ 7.000 de dolari. Guevera a păstrat 160 de fire. Cele 422 de șiruri rămase au fost donate Centrului Ira F. Brilliant pentru Studii Beethoven de la Universitatea de Stat San Jose din California.

Guevera și Ira Brilliant, un dezvoltator imobiliar, colecționar și binefăcător al universității, au urmărit apoi să afle cum a devenit Beethoven surd.

Ei au supus șuvițele maro, gri și albe la o serie de teste imagistice, ADN, chimice, criminalistice și toxicologice. Nu s-a găsit nicio urmă de morfină, mercur sau arsenic, dar s-a constatat un nivel anormal de ridicat de plumb, ceea ce ar putea indica o intoxicație cronică cu plumb, care ar fi putut cauza surzenia lui Beethoven, chiar dacă nu explică celelalte multiple tulburări ale acestuia. Alte studii sugerează că, probabil, Beethoven a băut dintr-un pahar care conținea plumb. De asemenea, trebuie remarcat faptul că vinul din acea epocă conținea adesea plumb ca îndulcitor.

De ce sindrom suferea Beethoven?

Mai recent, în 2013, o echipă de chirurgi de urechi – Michael H. Stevens, Teemarie Jacobsen și Alicia K. Crofts de la Universitatea din Utah – a publicat o lucrare despre istoria medicală a lui Beethoven în The Laryngoscope. Și ei au ajuns la concluzia că, de fapt, ,,consumul cronic de vin contaminat cu plumb de către Beethoven este o explicație mai bună a pierderii auzului său decât alte cauze”.

În 2016, de exemplu, un trio de medici, Avraham Z. Cooper, Sunil Nair și Joseph M. Tremaglio de la Beth Israel Deaconess Medical Center și Harvard Medical School din Boston, au argumentat într-un scurt articol pentru American Journal of Medicine necesitatea ,,unui diagnostic unificator pentru a explica sindromul lui Beethoven, inclusiv surzenia sa”.

Aceștia au sugerat sindromul Cogan, o tulburare autoimună marcată de o inflamație sistemică a vaselor de sânge și implicarea mai multor organe, inclusiv ficatul, intestinul, ochii, articulațiile și, dacă vasculita s-a extins la vasele care îi hrăneau urechile, surzenia.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Ludwig van Beethoven: „Trebuie să exprim tot ce am în inimă; acesta este motivul pentru care compun”

Secretul cumplit al morții lui Beethoven

O şuviţă din părul lui Ludwig van Beethoven, scoasă la licitaţie. Cu cât se vinde

Concluzia neaşteptată a unui cercetător care a analizat 1.400 de scrisori semnate de Mozart, Beethoven şi Liszt