Ce mănâncă finlandezii, cei mai fericiți oameni din lume?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Finlandezii sunt convinși că secretul fericirii lor constă în patru elemente, printre care dragostea pentru mâncare. Finlanda este cea mai fericită țară din lume.

Finlanda a fost desemnată cea mai fericită țară din lume timp de 6 ani consecutivi, conform Raportului mondial al fericirii publicat anual de Organizația Națiunilor Unite.

Finlandezii sunt convinși că secretul fericirii lor constă în patru elemente: o legătură profundă cu natura, simplitatea ca mod de viață, durabilitatea înainte de toate și, în cele din urmă, dragostea pentru mâncare.

Finlandezii folosesc ingrediente proaspete și naturale

În același timp, tradiția lor se bazează pe simplitate și pe utilizarea de ingrediente proaspete și naturale. Cu cel mai curat aer din lume, cea mai pură apă din mii de lacuri și nenumărate ingrediente sălbatice – cum ar fi fructe de pădure, ciuperci și ierburi – care pot fi culese în pădurile din întreaga țară, mâncarea este, fără îndoială, unul dintre elementele esențiale ale rețetei fericirii.

Călătoria prin bucătăria tradițională finlandeză începe cu o specialitate pe care finlandezii o adoră, Kalakukko, considerat unul dintre preparatele naționale ale țării: un aluat de secară umplut cu pește (de obicei biban sau știucă), slănină și ceapă. Se gătește timp îndelungat în cuptor până când aluatul devine crocant și se servește fierbinte cu unt și lapte. Este originară din regiunea Karelia.

Tocăniță făcută din carne de ren

Karjalanpaisti este o tocană preparată într-o oală de fontă cu carne (de porc, vită sau miel), cartofi, ceapă și morcovi. Odată gata, se servește de obicei cu dulceață de afine și pâine de secară. Este un fel de mâncare tipic pentru serile de iarnă.

Poronkäristys se gătește cu carne uscată de ren tăiată în felii subțiri, prăjită în grăsime, cu untură, înăbușită cu ceapă și servită cu cartofi fierți. Carnea de ren este un ingredient comun în bucătăria finlandeză, în special în regiunea Laponia.

Apoi, există supa Rössypottu. Tradițională în Oulu, este de fapt o tocăniță care poate fi făcută din carne de ren, vită sau porc. Se mai folosește lapte, făină de secară, ceapă, unt și varză și se gătește într-o tigaie unsă.

Hernekeitto, pe de altă parte, este o supă de mazăre uscată și carne de porc. În vest este foarte groasă și se pune inclusiv carne afumată. În Karelia, se folosește carne de porc neafumată și este mai lichidă.

O supă de somon tipic finlandeză

Lohikeitto este o supă de somon tipic finlandeză, preparată cu cartofi și praz. Se servește cu mărar. Somonul, ca în toate țările nordice, este cel mai consumat pește, alături de hering, proaspăt sau afumat.

Ruisleipä, pâinea de secară, este un produs de bază al bucătăriei finlandeze, făcută din făină integrală de secară (Finlanda este țara cu cel mai mare consum de secară din lume, urmată de Polonia și Estonia). Are o crustă tare care se înmoaie a doua zi după ce se coace. În est este mare și rotundă, iar în vest este subțire, în formă de disc, cu o gaură centrală.

Lörtsy, o pâine umplută în formă de semilună, originară din Savonlinna (estul Finlandei), este, de asemenea, foarte populară. Umplutura poate fi din carne și orez sau mere fierte (omenlörsty); dacă este sărată, se mănâncă și un castravete murat.

O brânză proaspătă fabricată din lapte de capră sau de ren

Leipäjuusto, o brânză proaspătă fabricată în mod tradițional din lapte de vacă, este acum fabricată și din lapte de capră sau de ren. Se consumă la cuptor sau la grătar, fierbinte, cu o crustă arsă, însoțită în mod tradițional de gem de camemoro (zmeură arctică) sau de sos de fructe de pădure.

Imelletty, numită și „cutie de cartofi”, este o caserolă gustoasă de cartofi la cuptor. Există, de asemenea, o versiune dulce: imeletty perunalaatikko folosește cartofi făinoși, unt, lapte și zahăr.

Mustikkapiirakka, numită și „plăcintă de vară”, este o tartă cu afine, un desert popular în toate cafenelele (kahvila) din țară. Pastă de ficăței din făină de hrișcă sau de secară integrală, în interior un amestec de smântână și afine. Rețeta originală cere afine arctice, dar se folosesc și afine obișnuite.