Care este cea mai mare gaură neagră din Univers?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Găurile negre sunt unele dintre cele mai masive obiecte din spațiu, dar care este cea mai mare dintre acestea și cât de mari pot deveni, în general, găurile negre, potrivit estimărilor astronomilor?

Se pare că există o limită teoretică pentru dimensiunea gărilor negre, obiecte cerești atât de masive încât nici măcar lumina nu le poate scăpa. Iar cea mai mare gaură neagră observată în mod direct, a cărei masă a fost confirmată, se află chiar în jurul acestei limite.

Acest monstru, numit TON 618, cântărește aproximativ 40 de miliarde de mase solare. TON 618 are o rază de peste 1.000 de unități astronomice (AU), ceea ce înseamnă că dacă dacă gaura neagră ar fi plasată în centrul Sistemului Solar, în momentul în care ai ajunge pe Pluto ai parcurge mai puțin de 5% din distanța dintre centrul găurii negre și marginea ei, potrivit Live Science.

Găurile negre supermasive

TON 618 se situează la 18, 2 miliarde de ani-lumină de Pământ. Pe cerul nopții, se află la granița dintre constelațiile Canes Venatici și Coma Berenices. Astronomii au observat-o pentru prima dată într-un studiu din 1957, de la Observatorul Tonantzintla din Mexic, dar nu și-au dat seama ce este. La început au crezut că este o stea albastră slabă, dar observațiile efectuate un deceniu mai târziu au arătat că astronomii au întrezărit radiații intense de la materialul care cade în gaura neagră gigantică.

TON 618 alimentează un quasar, unul dintre cele mai strălucitoare obiecte din întregul Univers, cu o putere de iluminare de 140 de trilioane de sori. Quasarii atrag lumina din energia gravitațională a găurii negre centrale. Materialul din jurul găurii negre cade înăuntru și, în acest fel, se comprimă și se încălzește, eliberând cantități enorme de radiații. Deși evenimentele individuale, cum ar fi cele mai puternice supernove pot eclipsa pentru scurt timp quasarii, acestea durează doar câteva săptămâni. În schimb, quasarii pot străluci timp de milioane de ani.

Totuși, quasarii sunt atât de îndepărtați încît apar ca niște pete slabe de lumină vizibilă, chiar și în cele mai puternice telescoape, iar astronomii i-au detectat pentru prima dată prin emisii radio puternice.

Quasarii sunt, de fapt, găuri negre supermasive care se hrănesc. Găurile negre supermasive devin enorme printr-o combinație de fuziune cu alte găuri negre și prin hrănirea constantă cu materialul din jur.

O masă maximă ale cărei estimări ajung la 50 de miliarde de mase solare

Această rată de hrănire este ceea ce stabilește limita mărimii unei găuri negre. Aceste aspiratoare cosmice nu pot consuma decât o anumită cantitate de materie într-un anumit interval de timp. Pe măsură ce materialul cade înăuntru, se încălzește și eliberează radiație (creând un quasar), dar această radiație înălzește materialul în sine, împiedicându-l să cadă rapid în gaura neagră. Această autoreglare împiedică găurile negre să crească prea repede. Astronomii pot să estimeze o masă maximă pentru o gaură neagră, luând această rată de hrănire și înmulțind-o cu vârsta cunoscută a Universului. Ei obțin astfel o masă maximă estimată la 50 de miliarde de mase solare.

Totuși, aceasta este doar o estimare. Ar putea exista alte moduri, mai exotice, de a crea găuri negre mari, cum ar fi din colapsul direct al unor aglomerări mari de materie întunecată în Universul timpuriu. Așadar, este încă psoibil să existe găuri negre și mai masive.

Vă mai recomandăm și: 

Găuri negre supermasive din interiorul galaxiilor muribunde, descoperite în Universul timpuriu

Un obiect misterios este distrus de gaura neagră supermasivă din centrul Căii Lactee

ESA ar putea construi o centrală în spațiu pentru a trimite electricitate pe Pământ

Un obiect cosmic gigantic produce cea mai joasă notă muzicală din Univers