William Wallace, una dintre cele mai puternice personalități din istoria Scoției

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sir William Wallace (1272 – 1305), patriot și erou național scoțian, pentru unii cunoscut ca personaj din filmul de Oscar „Braveheart”, din 1995, film regizat de Mel Gibson, în care rolurile principale le-au revenit actorilor Mel Gibson și Sophie Marceau, pentru alții cunoscut din paginile cărților de istorie și romanelor sau poemelor istorice scrise de-a lungul timpului.

Un rebel, un luptător curajos care s-a revoltat împotriva regelui Eduard I, după ce i-a fost ucisă logodnica, așa cum apare menționat în anumite scrieri.

Evident, portretizarea legendarului William Wallace în filmul american ce a avut încasări de aproape 250 de milioane de dolari și care a fost onorat cu 5 premii Oscar în 1996 (pentru cea mai bună imagine, cel mai bun regizor, cele mai bune efecte speciale, cel mai bun machiaj, cea mai bună producție cinematografică) a fost idealizată, iar frumusețea tânărului, pe atunci, Mel Gibson, cel care l-a jucat pe războinicul Wallace, nu are prea multe în comun cu aspectul fizic al personajului real.

Braveheart, făcut după un poem despre Wallace

Cu toate acestea, faptele eroice, determinarea și curajul acestuia nu pot fi negate.

Dar, deși filmul – care spune povestea lui William Wallace – un războinic scoțian din secolul al XIII-lea care conduce o revoltă împotriva dominației englezești asupra Scoției –  nu a reflectat în întregime faptele istorice, a fost considerat un clasic și a avut un impact semnificativ asupra culturii populare, iar prezentarea lui Wallace ca un lider eroic și carismatic a contribuit la moștenirea durabilă a acestuia în istoria și cultura scoțiană.

Sursa faptelor istorice eronate

Multe dintre concepțiile greșite despre Wallace provin din poemul The Wallace din secolul al XV-lea al scoțianului Blind Harry (cunoscut și sub numele de Henry the Ministrel, 1440 – 1492), care, la rândul său, a inspirat filmul Braveheart (1995) al lui Mel Gibson.

William Wallace a fost un cavaler și lider militar scoțian care a trăit la sfârșitul secolului al XIII-lea, fiind cunoscut mai ales pentru rebeliunea, în fruntea căreia s-a aflat, pornită împotriva dominației engleze din Scoția în timpul Războaielor de independență scoțiană.

Dar cine a fost cu adevărat William Wallace?

Cea mai faimoasă victorie a lui Wallace a fost Bătălia de la Podul Stirling din 1297, unde a învins o armată engleză mult mai numeroasă.

În cele din urmă, în 1305 a fost capturat de englezi și, după ce a trecut printr-un proces, a fost executat pentru înaltă trădare. În ciuda morții sale, Wallace a devenit un simbol al rezistenței scoțiene împotriva dominației engleze și este venerat și astăzi în cultura scoțiană.

Nu există multe date despre William Wallace

Deși se cunoscu foarte puține informații despre primii săi ani de viață, iar pentru perioade importante din existența sa nu există surse sigure, există totuși date certificate. William Wallace s-a născut în anii 1270 la Elderslie, în Renfrewshire, într-o familie de nobili și a murit la 23 august 1305, la Londra.

Revoltele și atacurile sale împotriva garnizoanelor englezești au început în 1297, după ce regele Edward I al Angliei a profitat de o criză de succesiune în Scoția și s-a impus ca domnitor cu o administrație engleză. În câteva luni, tulburările scoțiene s-au generalizat.

Armata condusă de Wallace a învins trupele engleze, mult mai numeroase, la Podul Stirling, a capturat Castelul Stirling și apoi a devastat nordul Angliei, fapt pentru care Wallace a fost făcut cavaler și proclamat tutore al regatului scoțian.

În mai 1297, în lupta pe care a condus-o în Lanark, Wallace l-a ucis pe William de Heselrig, șeriful din Lanark. Poetul Blind Harry susține în poemul său că rebeliunea a fost declanșată de uciderea de către șerif a soției lui Wallace, Marion Braidfute (redenumită Murron MacClannough în filmul Braveheart). Dar cu toate acestea, nu se știe sigur dacă Wallace a avut vreodată o soție sau nu, cert este însă că a participat apoi la alte revolte împotriva administrației engleze.

În 1298, Edward I a lansat o altă invazie în Scoția și este posibil ca Wallace să fi încercat să evite lupta deschisă, înfometând armata engleză pentru a-i slăbi forțele, dar în urma bătăliei de la Falkirk, care a avut loc la 22 iulie 1298, scoțienii au suferit pierderi grele. Deși a scăpat cu viață, mai târziu în același an, Wallace a cedat tillul său de Gardian lui Robert the Bruce, viitorul rege, și lui John Comyn, nepotul regelui John Balliol (pe care Robert the Bruce l-a ucis în cele din urmă).

Există puține date istorice despre acțiunile lui Wallace după Falkirk, dar la un moment dat a plecat în Franța, sperând să beneficieze de Alianța Auld cu regele Filip al IV-lea. O scrisoare datată 7 noiembrie 1300 de la Filip către trimișii săi de la Roma sugerează că acesta era dispus să ajute: „Vă ordonăm să cereți Suveranului Pontif să îl considerați cu favoare pe iubitul nostru William le Walois (Wallace) al Scoției”.

Nu se știe dacă Wallace a ajuns la Roma pentru a se întâlni cu Papa Bonifaciu al VIII-lea, dar oricare oricum ar fi, ajutorul din străinătate nu s-a materializat. În jurul anului 1303, William Wallace s-a întors în Scoția, luptând pentru independență.

A avut parte de o moarte oribilă

În 1305, a fost arestat de englezi, moartea sa producându-se într-un mod dur. A fost eviscerat, decapitat, după care trupul i-a fost tranșat. În anul următor, Robert a declanșat rebeliunea care, în cele din urmă, a dus la obținerea independenței Scoției.

Reputația actuală a lui Wallace a fost parțial construită pe un mit romanțat care trece drept realitate istorică. Deși devenise deja legendar, poemul fictiv din secolul al XV-lea al lui Harry a lăsat cea mai mare amprentă asupra concepțiilor populare despre Wallace. Pe lângă poveștile lui Harry și Scott, statutul lui Wallace a fost consolidat și mai mult de cântecul lui Robert Burns „Scots Wha Hae” (1793) și de romanul lui Jane Porter, „The Scottish Chiefs” (1810).

În zilele noastre, cea mai cunoscută relatare este, cum deja am scris în rândurile de mai sus, filmul „Braveheart”, care se bazează în mare măsură pe poemul lui Harry. Din punct de vedere istoric, titlul a fost asociat nu cu Wallace, ci cu Robert the Bruce, Rege al Scoției din 1306 până la moartea sa în 1329. În timpul unei bătălii, Sir James Douglas, însărcinat să ducă inima lui Robert într-un tur al Țării Sfinte, ar fi strigat: „Du-te, inimă curajoasă, te voi urma”. Sir James Douglas a fost un cavaler scoțian și lord feudal. Istoria l-a considerat unul dintre comandanții importanți în timpul Războaielor de Independență ale Scoției.

Surse:

https://www.britannica.com/summary/William-Wallace

https://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/wallace_william.shtml

https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofScotland/William-Wallace-Robert-The-Bruce/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un castel din Scoția, scos la vânzare la preț de chilipir. Cât va costa renovarea?

O nouă mare în deșertul Sahara? Ideea unui inginer scoțian din 1877

Scoția vrea să reintroducă râsul în sălbăticie pentru refacerea ecosistemelor

Un mesaj în sticlă găsit în Scoția este printre cele mai vechi descoperite vreodată