Astronomii au crezut că o stea se îndreaptă spre Pământ, dar au descoperit altceva la scurt timp

Rămășița unei stele moarte despre care se credea că va trece pe la periferia Sistemului Solar nu va mai ajunge prin „cartierul nostru cosmic” în cele din urmă. Câmpul magnetic al acestei stele moarte i-a indus în eroare pe astronomi.

După reexaminare, o stea pitică albă aflată la doar 36 de ani-lumină depărtare de Pământ, numită WD0810-353, s-a dovedit a fi destul de normală. Singur lucru ieșit din comun este câmpul magnetic al acestei stele moarte, unul foarte puternic, potrivit unei echipe de astronomi condusă de John Landstreet, de la Observatorul și Planetariul Armagh (Marea Britanie).

• Conform evoluției, telefoanele sunt niște paraziți
• Este adevărat că retinolul inversează semnele îmbătrânirii? Iată ce spune știința!

Acest câmp magnetic, spun cercetătorii, i-a determinat pe oamenii de știință să interpreteze greșit traiectoria stelei prin Calea Lactee. Descoperirile lor, acceptate în The Astrophysical Journal, sunt disponibile pe serverul de preprint arXiv.

Cu toate acestea, WD0810-353 încă prezintă interes și i-ar putea ajuta pe cercetători să înțeleagă mai bine cum evoluează câmpurile magnetice ale piticelor albe pe măsură ce acestea din urmă se răcesc.

Câmpul magnetic al acestei stele moarte îi induce în eroare pe astronomi

Sistemul Solar nu este izolat, ci aparține unei comunități stelare vibrante și fascinante, fiecare obiect având propria sa orbită sau traiectorie în jurul nucleului galactic. Unele dintre aceste traiectorii ar putea duce la întâlniri cu alte stele, inclusiv cu Soarele.

Dacă o altă stea are o întâlnire apropiată cu Sistemul Solar, acest lucru ar putea produce rezultate destul de perturbatoare, așa că astronomii sunt dornici să descopere dacă și care stele au o astfel de traiectorie, explică Science Alert.

O lucrare publicată la începutul acestui an, scrisă de astronomii Vadim Bobylev și Anisa Bajkova, de la Academia Rusă de Științe, detaliază câțiva candidați pentru întâlniri apropiate în viitor.

Cel mai interesant candidat a fost o pitică albă numită WD0810-353. Folosind date de la misiunea Gaia, Bobylev și Bajkova au calculat că WD0810-353 călătorește cu o viteză de 373,7 kilometri pe secundă.

De asemenea, ei au calculat că, în doar 29.000 de ani, WD0810-353 va trece pe la 0,49 ani-lumină distanță față de Soare. Aceasta este o distanță de doar 31.000 de unități astronomice, care ar aduce pitica albă în Norul Oort, o populație de corpuri mici, de gheață, despre care se estimează că orbitează în apropierea graniței Sistemului Solar; această apropiere ar arunca blocurile înghețate către Sistemul Solar interior sub formă de comete.

Aceasta este cu siguranță o perspectivă intrigantă și una care are o influență semnificativă asupra viitorului sistemului.

Două studii au calculat viteze foarte diferite ale stelei

Cu toate acestea, există unele probleme cu această constatare. Datele Gaia ne-au oferit cea mai precisă hartă tridimensională a Căii Lactee de până acum, dar există limitări semnificative când vine vorba de utilizarea acestor date pentru a calcula vitezele piticelor albe.

De fapt, un studiu ulterior realizat de astronomii Raúl de la Fuente Marcos și Carlos de la Fuente Marcos, de la Universitatea Complutense din Madrid (Spania), a constatat că, în timp ce pitica albă pare să se îndrepte spre Sistemul Solar, viteza sa este cu totul alta.

Recalcularea lor, bazată pe linia hidrogen alfa din spectrul său, a constatat că WD0810-353 se mișca cu o viteză amețitoare, de peste 4.200 de kilometri pe secundă.

Evenimentele din spațiu sunt adesea violente, mai ales atunci când stelele ajung la capătul rezervelor lor de combustibil de fuziune, ceea ce duce la explozii care aruncă nucleele rămase cu o viteză foarte mare prin întreaga galaxie.

Piticele albe sunt astfel de nuclee rămase de la stelele mai mici de aproximativ 8 ori masa Soarelui (stele mai masive se prăbușesc în stele neutronice și găuri negre) și sunt adesea aruncate în galaxie cu viteză mare de către explozii inegale; dar nicio stea fugară nu a fost înregistrată cu o asemenea viteză.

Câmpul magnetic al acestei stele moarte o face să pară că se îndreaptă spre noi

Dar mai exista o posibilitate, au remarcat astronomii spanioli. Ei au comparat WD0810-353 cu alte pitice albe cu spectre similare folosind date non-Gaia și au calculat o viteză mult mai mică, de aproximativ 60-70 de kilometri pe secundă.

Ambele noi viteze, atât cea mare, cât și cea mică, ar exclude o întâlnire apropiată dintre Sistemul Solar și WD0810-353; dar care este viteza corectă?

Aici intervin Landstreet și colegii săi, Eva Villaver, de la Centrul de Astrobiologie din Spania, și Stefano Bagnulo, de la Observatorul și Planetariul Armagh. Este posibil, notează ei, ca un câmp magnetic puternic să distorsioneze spectrul unei pitice albe, așa că au obținut noi spectre și au efectuat noi analize pentru a deriva câmpul magnetic al acestei stele moarte.

Ei au descoperit că linia hidrogen alfa a fost puternic deplasată către partea mai albastră a spectrului de către câmpul magnetic puternic al piticei albe. Acest lucru poate face ca steaua să pară că se îndreaptă spre noi, deoarece această mișcare poate face ca lungimile de undă ale luminii să pară a se comprima și a se scurta spre intervalul albastru, un fenomen cunoscut sub numele de deplasare spre albastru.

În acest caz, Landstreet și colegii săi au descoperit că deplasarea spre albastru creează o iluzie de mișcare. Viteza stelei, au descoperit ei, este mai aproape de aproximativ 83 de kilometri pe secundă. Asta înseamnă că nu este o stea cu viteză mare sau stea fugară și nu va ajunge în norul Oort în 29.000 de ani sau, mai bine zis, nu va ajunge niciodată acolo.

O stea foarte interesantă

„Chiar și așa, WD0810-353 este o stea foarte interesantă”, scriu cercetătorii.

„Este una dintre cele mai apropiate de Pământ pitice albe puternic magnetice. Având o vârstă de aproape 3 miliarde de ani, steaua intră în faza de răcire, în timpul căreia câmpuri magnetice foarte puternice ies la suprafața piticelor albe de vârstă mijlocie. Steaua pare să aibă o distribuție destul de complexă a intensității câmpului local pe suprafața vizibilă. Va fi cu siguranță util să se efectueze o monitorizare spectropolarimetrică suplimentară și o modelare mai detaliată a acestui obiect”, au conchis aceștia.

Vă recomandăm să citiți și:

Premieră astronomică în România: Cercetătorii din Bârlad au observat o novă extragalactică

Prima sondă care a zburat suficient de aproape de Soare a făcut o descoperire surprinzătoare

Misiunea NASA pentru asteroidul Psyche, reluată după o întârziere de un an

Inginerii experimentează cu un laser care să curețe orbita de gunoi spațial