Un raport al WWF arată că oamenii și natura din Europa suferă tot mai mult din cauza lipsei de apă

Seceta provoacă în Europa, anual, pagube economice de până la 9 miliarde de euro. Aceste costuri ar putea crește la 25 miliarde de euro pe an. În România episoadele de secetă sunt tot mai frecvente din ultimii ani, în special în sud.

Conform unui nou raport al WWF (Fondul Mondial pentru Natură), oamenii și natura din Europa suferă din ce în ce mai mult din cauza lipsei de apă, ca urmare a deceniilor de gestionare defectuoasă a resurselor de apă și de degradare a ecosistemelor de apă dulce. Râurile și zonele umede seacă, apele subterane sunt exploatate peste limitele sustenabile, iar lacurile de acumulare și centralele hidroelectrice sunt construite ilegal și administrate în condiții nesustenabile.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Raportul arată că în Europa, seceta provoacă anual pagube economice de până la 9 miliarde de euro, iar aceste costuri s-ar putea majora până la 25 miliarde EUR pe an în cazul unei creșteri de 1,5°C a temperaturii globale și 31 de miliarde EUR pe an la o încălzire de 2°C.

Cel mai mare consumator de apă din Europa

Agricultura este cel mai mare consumator de apă din Europa, iar Politica Agricolă Comună (PAC) are un rol important în lupta cu penuria de apă. Dar mai multe probleme structurale nu lasă acest lucru să se întâmple. În primul rând, prea mult din sprijinul PAC se îndreaptă către producția de animale, care este foarte mare consumatoare de apă. Peste 63% din totalul terenurilor arabile din UE sunt dedicate pentru hrănirea animalelor.

„În al doilea rând, fondurile de dezvoltare rurală și pentru stimularea pieței nu promovează în mod semnificativ utilizarea durabilă a apei. Comisia Europeană ar trebui să elimine treptat subvențiile și fondurile care dăunează rezilienței resurselor de apă, astfel încât activitățile care conduc la înrăutățirea penuriei de apă să nu mai poată primi finanțare din partea UE. Este important să se asigure că măsurile de eficiență (de exemplu, modernizarea irigațiilor) reduc presiunea pe captările de apă. Astfel, ar trebui eliminate plățile PAC care sprijină culturile cu consum intensiv de apă sau creșterea irigațiilor în zonele cu risc sau care suferă de stres hidric. Zonele umede protejate, cum ar fi Delta Dunării, sunt un exemplu de astfel de zone importante, unde subvențiile pentru agricultură ar trebui eliminate. Ar trebui, de asemenea, continuată eliminarea treptată a plăților PAC pentru desecarea terenurilor destinate agriculturii”, arată raportul.

„Apă pentru natură, apă pentru viață”

Raportul „Apă pentru natură, apă pentru viață” se bazează pe patru studii de caz din Franța, Spania, Țările de Jos și Bulgaria, dar este de reținut că majoritatea râurilor din Europa au debitele regularizate de baraje sau lacuri de acumulare, în principal pentru producția de energie hidroelectrică, apă potabilă sau irigații.

Raportul arată că este necesară o nouă agendă de adaptare la schimbările climatice, care să acorde prioritate soluțiilor bazate pe natură pentru a-i proteja pe europeni împotriva amenințărilor climatice, precum seceta. De asemenea, îndeamnă la adoptarea rapidă a Legii UE pentru Refacerea Naturii, astfel încât râurile să revină cât mai aproape de starea naturală, iar zonele umede și luncile inundabile să fie refăcute.

Comisia Europeană ar trebui să solicite statelor membre să desemneze rezerve hidrologice, inclusiv lacuri naturale, râuri și ape subterane, unde captările sunt fie interzise sau limitate pe cât posibil.

„UE trebuie să abordeze problema deficitului de apă”

Comisia Europeană ar trebui să solicite statelor membre să asigure existența debitului ecologic și să adapteze schemele de alocare a apei luând în considerare impactul schimbărilor climatice și nevoile de adaptare, în procesul de implementare a Directivei-cadru Apă.

„Foarte mulți oameni din Europa au suferit din nou în această vară din cauza căldurii intense și a secetei. Timp de zeci de ani nu a trebuit să ne gândim la rezervele noastre de apă, dar încălzirea globală scoate la iveală realitatea gestionării defectuoase a apei. UE trebuie să abordeze problema deficitului de apă în cadrul politicilor sale de mediu și climatice: Dacă nu începem să refacem natura pentru a păstra apa în natură – în luncile inundabile, în zonele umede, în râurile neîngrădite și în apele subterane – ne confruntăm în viitor cu o lipsă gravă de apă pentru agricultură, apă potabilă și apă necesară menținerii unor ecosisteme sănătoase”, a declarat Claire Baffert, Ofițer Senior de Politici ale Apelor la WWF European Policy Office.

„În România suferim din ce în ce mai mult din lipsa apei”

„În România suferim din ce în ce mai mult din lipsa apei, episoadele de secetă sunt tot mai frecvente din ultimii ani, în special în sudul României. Scenariile climatologilor arată o intensificare a perioadelor secetoase și ar trebui, și în România, să avem o schimbare de percepție: nu vom avea întotdeauna la dispoziție apă când și câtă vrem. Mai mult, trebuie planificate și implementate măsuri care să ducă la utilizarea eficientă a apei, pentru oameni și natură”, a declarat Camelia Ionescu, Managerul Departamentului Ape Dulci, de la WWF-România.

Raportul afirmă și că actuala legislație UE privind apa, în principal Directiva-cadru Apă, trebuie să își îndeplinească obiectivele: de a asigura o stare cantitativă bună a apelor subterane, de a obține o stare ecologică bună a apelor de suprafață și de a identifica presiunile semnificative cauzate de captarea și variațiile de debit, cum ar fi construcția de baraje. Toate acestea trebuie realizate până la sfârșitul anului 2027.