Cum au ajuns telescoapele în spațiu și care este, de fapt, scopul acestor mașinării uimitoare?

Dacă ați fost vreodată uimit de o imagine din spațiul cosmic, este foarte probabil ca aceasta să fi fost realizată de o navă spațială.

Totuși, dacă vorbim despre planetele din Sistemul Solar, nu este ceva neobișnuit, pentru că sondele transmit imagini spectaculoase încă din anii 1960. Dar cum rămâne cu nebuloasele, roiurile de stele și galaxiile care se află mult mai departe?

• Pentru prima dată, cercetătorii ar fi detectat un obiect masiv în Centura Kuiper
• Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu

Pentru astrofotografia uimitoare, nimic nu poate întrece Telescopul Spațial Hubble al NASA sau noul său succesor uriaș, Telescopul Spațial James Webb (JWST). Acestea sunt numite telescoape spațiale nu doar pentru că observă spațiul, ci și pentru că sunt amplasate în spațiu.

Telescopul Hubble, de neîntrecut

JWST, de exemplu, se află la o distanță de aproximativ 1,5 milioane de kilometri (930.000 mile) – de aproximativ patru ori mai departe decât Luna. Cu alte cuvinte, JWST se află la o distanță de aproximativ cinci secunde-lumină de Pământ. Însă multe dintre galaxiile pe care le-a fotografiat se află la sute de milioane sau chiar miliarde de ani-lumină distanță.

În mod clar, motivul pentru care JWST – și Hubble, înainte de el – a fost amplasat în spațiu nu are nimic de-a face cu obținerea de fotografii spectaculoase. Acestea nu sunt mai aproape de obiectele pe care le vizualizează decât telescoapele de aici de pe Pământ. Atunci este de înțeles că se ridică întrebarea: „De ce se chinuie astronomii să trimită telescoape în spațiu?”.

Cum au ajuns telescoapele în spațiu?

Unul dintre motive este acela de a obține o imagine mai clară. Evident, un telescop spațial nu va fi „deranjat” de nori sau de ceață, dar există un alt efect atmosferic care este atât de familiar aici, pe Pământ, încât îl luăm ca atare. Este vorba de modul în care stelele sclipesc, în loc să apară ca puncte luminoase fixe. Acest lucru este posibil deoarece razele de lumină ale stelelor sunt în mod constant „zdruncinate” de turbulențele atmosferice și înseamnă că, indiferent cât de bun este un telescop în teorie, acesta nu poate forma niciodată o imagine perfect clară dacă se află pe suprafața Pământului, notează The Guardian.

Ideea de a lansa un telescop în spațiu pentru a rezolva această problemă a fost sugerată pentru prima dată de fizicianul american Lyman Spitzer în 1946. Desigur, acest lucru s-a întâmplat cu mult înainte ca deplasările în spațiu să devină realitate. Abia în 1990, după multe presiuni din partea astronomilor, NASA a lansat Hubble pe orbită. Din punct de vedere al designului, acesta este comparabil cu un telescop terestru de dimensiuni medii, dar punctul său de vedere unic pe orbită l-a făcut mult mai puternic decât orice instrument de pe suprafața Pământului.

Care este adevăratul scop al Telescopului Hubble?

Rezultatul a fost fluxul de imagini superbe în culori cu care suntem cu toții familiarizați, dar – poate părea surprinzător – acestea au foarte puțin de-a face cu misiunea principală a lui Hubble. De fapt, imaginile sunt, în esență, „acțiuni de informare”. Pe parcursul a trei decenii, descoperirile sale au fost raportate în peste 20.000 de lucrări științifice evaluate de colegi, multe dintre ele fără nicio imagine fotografică. Pentru astronomi, măsurătorile de înaltă precizie – de exemplu, a intensității luminii sau a spectrelor chimice – sunt cel mai important lucru și pentru asta este conceput cu adevărat echipamentul de colectare a datelor de pe Hubble.

De la big bang la exoplanete, telescoapele spațiale au jucat un rol esențial în dezvoltarea înțelegerii actuale a Universului. Totuși, pentru fiecare descoperire, există noi întrebări la care trebuie se impun răspunsuri, așa că este sigur că astronomii vor cere mereu telescoape spațiale mai mari și mai performante.

Printre cei care au intrat recent în acest domeniu se numără Euclid al Agenției Spațiale Europene (ES), lansat în 2023 și care tocmai s-a angajat în ambițioasa sarcină de a cartografia distribuția a miliarde de galaxii până la o distanță de 10 miliarde de ani-lumină, în încercarea de a desluși misterele energiei întunecate (energia din spațiul gol care determină accelerarea expansiunii universului) și ale materiei întunecate (care cuprinde aproximativ 85% din masa Universului).

Vă mai recomandăm să citiți și:

O galaxie ce nu ar trebui să existe, fotografiată cu Telescopul James Webb

19 galaxii spiralate, surprinse de Telescopul James Webb în imagini amețitoare

Telescopul Hubble a surprins „o fuziune monstruoasă”

Printre astronomi circulă zvonul că Telescopul Webb a găsit viață pe o altă planetă