Efectul surprinzător pe care oțetul îl are asupra depresiei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Iată un efect surprinzător al oțetului: cercetătorii au descoperit că o doză zilnică de oțet ar putea ameliora simptomele depresiei, sugerând că viitoarele tratamente ar putea include câteva linguri de acreală.

Un grup de cercetători condus de Universitatea de Stat din Arizona (SUA) nu doar că a testat efectele consumului regulat de oțet, dar a analizat și activitatea metabolică (procesele chimice care transformă alimentele în energie și alte materiale biologice) pentru a găsi acest efect surprinzător al oțetului.

• Ce se întâmplă cu memoria atunci când mâncăm prea mult zahăr?
• Țara care are mai puțin de 5% fumători zilnici, dar consumul de nicotină rămâne ridicat

Un rezultat semnificativ a fost creșterea cu 86% a nivelurilor de nicotinamidă (o formă de vitamina B3) la participanții care au consumat zilnic oțet lichid. Această substanță nutritivă a fost anterior asociată cu efecte antiinflamatorii.

Iată un efect surprinzător al oțetului: poate ameliora depresia

„Aceste date oferă suport suplimentar că ingestia zilnică de oțet pe o perioadă de patru săptămâni poate îmbunătăți simptomele depresive auto-raportate la adulți în general sănătoși și că modificările metabolismului vitaminei B3 pot juca un rol în această îmbunătățire”, scriu dieteticiana Haley Barrong și colegii săi în studiu.

Studiul a fost completat de un total de 28 de adulți supraponderali, dar altfel sănătoși, care au fost împărțiți în două grupuri: un grup care a consumat două linguri de oțet de vin roșu de două ori pe zi și un alt grup care a luat zilnic o pastilă cu o cantitate foarte mică de oțet.

Pe parcursul experimentului de patru săptămâni, participanții au fost rugați să răspundă la întrebări din două chestionare standard de sănătate mintală: chestionarul CES-D (Centrul pentru Studiile Epidemiologice ale Depresiei) și chestionarul PHQ-9 (Chestionarul de Sănătate a Pacientului).

Deși nu a existat o diferență semnificativă între grupuri în ceea ce privește chestionarul CES-D, în cazul PHQ-9 s-a observat o scădere medie de 42% a simptomelor depresive pentru grupul cu nivel ridicat de oțet, comparativ cu 18% pentru grupul de control, care a luat pastila cu oțet.

Este nevoie de o gamă mai largă de tratamente

Există însă unele limitări: dimensiunea eșantionului a fost mică, pacienții aveau depresie de nivel scăzut de la început, iar îmbunătățirile în simptomele PHQ-9 nu au fost semnificative într-o analiză secundară care a ajustat scorurile inițiale ale sondajului. Cu toate acestea, Barrong și echipa sa spun că rezultatele justifică o cercetare mai aprofundată a relației dintre oțet și sănătatea mintală.

„Tulburările depresive sunt cele mai frecvente afecțiuni de sănătate mintală din lume”, scriu cercetătorii.

„Medicamentele antidepresive prescrise frecvent pot avea efecte secundare grave, iar eficacitatea lor variază foarte mult. Prin urmare, sunt necesare terapii adjuvante simple și eficiente”, continuă aceștia, citați de Science Alert.

Studiile continuă să facă progrese în înțelegerea depresiei și a diferiților factori care pot contribui la aceasta, de la calitatea somnului până la temperatura corpului. Ceea ce este clar este că depresia variază mult de la un individ la altul, de aceea este util să existe o gamă mai largă de tratamente potențiale.

„Cercetările viitoare care examinează efectele administrării de oțet la populațiile clinic deprimate sau cu risc și la cei care iau medicamente antidepresive sunt justificate. O concentrare asupra mecanismelor și a eșantioanelor mari de pacienți va consolida știința și va oferi dovezi pentru a demonstra mai ferm rolul oțetului în favorizarea sănătății”, scriu autorii.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nutrients.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum ne afectează sănătatea consumul de sucuri dietetice?

Un studiu alarmant arată că multe mărci de prezervative și lubrifianți conțin chimicale eterne

Teoriile lui Sigmund Freud, greșit interpretate. Ce arată noi analize?

Virusurile antice ar fi jucat un rol mai important decât credeam în evoluția noastră