Soprana Florence Foster Jenkins, cea mai simpatizată afoană din istorie. „Unii pot spune că nu știu să cânt, dar nimeni nu poate spune vreodată că nu am cântat”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Florence Foster Jenkins (1868 – 1944) a fost o celebritate americană în lumea muzicii clasice în prima jumătate a secolului XX, care a devenit cunoscută pentru absența oricărui talent vocal în ciuda faptului că era pasionată de muzică, și pentru modul în care era cu totul lipsită de conștientizarea propriei sale aptitudini.

O personalitate cu aplecări spre snobism, Jenkins atrăgea atenția și prin costumele de scenă extravagante și atitudinea degajată dar totodată implicată în prestațiile recitalurilor. Florence Jenkins, care își imagina că are o voce superbă – adevărul fiind la polul opus – avea un succes remarcabil, însă publicul ei, la început cinic, mai apoi încântat, era amator să participe la spectacolele artistei. Și chiar dacă spectatorii se amuzau pe seama performanțelor sale nefericite, aceștia, în timp, au ajuns să o iubească chiar.

Aspecte din viața personală și cariera lui Florence Foster Jenkins sunt foarte bine surprinse în filmul cu același nume din 2016, în regia lui Stephen Frears, care a avut-o în rolul principal pe magistrala Meryl Streep, alături de ea mai jucând Hugh Grant și Simon Helberg. Pelicula regizorului britanic a obținut două nominalizări la Oscar, pentru cea mai bună actriță într-un rol principal și pentru cele mai bune costume, patru nominalizări la premiile BAFTA, ieșind câștigătoare la categoria cel mai bun machiaj și cele mai bune coafuri, patru nominalizări la Globurile de Aur și multe alte reușite în cadrul unor festivaluri europene (și nu numai) de film.

Ținutele lui Florence erau, de altfel, propriile sale creații, inspirate din stilul „o señorita mexicană” și rochiile de bal din secolul al XVIII-lea, asortate cu o pereche de aripi comandate special pentru a-și completa vestimentațiile și, mai ales, pentru a-și gâdila orgoliul. Potrivit designerului de costume Consolata Boyle, o colaboratoare frecventă a lui Stephen Frears (implicată inclusiv în alte filme ale acestuia precum The Queen și Victoria & Abdul), Florence Foster Jenkins „era o interpretă supremă, astfel încât hainele ei erau superb de scandaloase. Și nu era jenată deloc de felul în care arăta, mai ales că atrăgea publicul și datorită acestui aspect”.

Florence Foster Jenkins s-a născut la 19 iulie 1868 în Pennsylvania, SUA, fiind fiica lui Mary Jane (Hoagland) și a lui Charles Dorrance Foster, avocat respectat. Florence iubea muzica de mică, astfel că a fost ajutată de familie să ia lecții de pian, dar când nu a arătat nicio abilitate naturală în a cânta cu vocea, părinții ei au refuzat să plătească pentru lecțiile de canto, prin urmare Florence a decis să se ocupe singură de viitoare ei carieră de solistă și a fugit de acasă cu un bărbat pe nume Frank Thornton Jenkins, un medic cu care s-a și căsătorit, dar de care a divorțat la scurt timp nu doar din cauza faptului nu o sprijinea în dorința ei de a deveni cântăreață, dar o îmbolnăvise și de sifilis.

În 1909, odată cu moartea tatăl ei, Florence a moștenit o parte din averea acestuia, folosind banii pentru a lua lecții de canto și, în curând, începând să dea recitaluri.

Din înregistrările rămase în urmă se poate distinge clar că Jenkins cânta foarte dezacordat și în afara tonului, în vreme ce pianistul care o acompania depunea eforturi încercând să își potrivească ritmul cu greșelile ei.

Mai mult, atunci când interpreta o arie într-o limbă străină, Jenkins nu cunoștea bine cuvintele și, prin urmare, scoatea sunete neclare.

Cu toate acestea, Florence Foster Jenkins a devenit foarte populară și publicul, nu doar că se amuza pe seama ei, dar a început chiar să o îndrăgească datorită felului ei neobișnuit de a fi. Avea un fel de inocență ce reușea să îndulcească penibilul situațiilor. Și, mai mult decât atât, avea o încredere în sine dezarmantă. În ciuda non-muzicalității ce o caracteriza, Florence Foster Jenkins a crezut întotdeauna despre ea că este o cântăreață bună, comparându-se cu marile soprane, iar replica dată criticilor care scriau despre ea într-un mod negative era: „oamenii pot spune că nu știu să cânt, dar nimeni nu poate spune vreodată că nu am cântat”.

Jenkins a cântat muzică din opere celebre, precum și cântece clasice (Lieder), avea atitudinea unei dive, arunca flori în public și avea o aroganță gestuală, aceea de a-și face aer cu eventaie sofisticate, la fel cum îi erau și costumele.

În 1943, scrie IMDb.com, Florence se afla într-un taxi care a fost implicat într-un accident. Sperietura și șocul suferite au determinat-o pe Foster Jenkins să producă „un Fa mai înalt ca niciodată”, o bucurie mare pentru ea, astfel că în loc să dea în judecată compania de taxiuri, i-a trimis șoferului o cutie de trabucuri scumpe.

Concertul lui Florence Foster Jenkins de la Carnegie Hall din 1944, când avea 76 de ani, este unul dintre cele mai cunoscute evenimente ale artistei închipuite, dar îndrăgite. Chiar și cu reputația ei de cântăreață afoană, Jenkins a reușit să atragă un public numeros (au venit să o vadă aproximativ 3000 de oameni), biletele epuizându-se rapid înainte de eveniment. Iar tragedia morții survenite la o lună după concert (la 26 noiembrie 1944) a adăugat o notă de melancolie poveștii de viață a lui Florence Foster Jenkins. Mai târziu, a inspirat filme, documentare și adaptări de teatru care amintesc publicului de ambiția ei admirabilă și determinarea de a-și urma o pasiune – aceea pentru muzică, indiferent de critici, circumstanțe și alte obstacole.

Viața timpurie și educație:

Florence Foster Jenkins s-a născut la 19 iulie 1868 în Wilkes-Barre, Pennsylvania, SUA. A fost fiica unui avocat bogat. A început să studieze muzica de la o vârstă fragedă și a urmat lecții de pian și voce.

Viața personală:

S-a căsătorit de două ori. Prima sa căsătorie a fost cu Frank Thornton Jenkins, un medic bogat, în 1885, dar s-au despărțit la scurt timp. A doua căsătorie a fost cu St. Clair Bayfield, un actor britanic, în 1909. A rămas căsătorită cu Bayfield până la moartea sa.

Cariera muzicală:

Florence Foster Jenkins și-a început cariera muzicală serioasă în anii 1920, cântând la diverse evenimente sociale și organizând concerte private în New York City. Deși avea o pasiune profundă pentru muzică, talentul ei vocal era extrem de limitat.

Caracteristici amuzante și fapte importante

Moștenire și influențe:

Chiar dacă a fost ridiculizată de mulți critici, Florence Foster Jenkins a devenit o figură iconică în istoria muzicii. Documentarul din 2016 intitulat „Florence Foster Jenkins” și filmul cu același nume din 2016, în care Meryl Streep a jucat rolul principal, i-au adus și mai multă atenție vieții și carierei ei.

Moartea:

Florence Foster Jenkins a murit la 26 noiembrie 1944 la vârsta de 76 de ani, la scurt timp după ce a susținut un concert în New York. A murit de un atac de cord.

Florence Foster Jenkins rămâne una dintre cele mai excentrice și fascinante figuri din istoria muzicii, demonstrând că pasiunea și devotamentul pot depăși limitele talentului natural.

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt4136084/trivia/?ref_=ttawd_ql_3

https://www.britannica.com/biography/Florence-Foster-Jenkins

https://www.imdb.com/name/nm8376193/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

Vă recomandăm să citiți și:

Mick Jagger, omul din spatele mișcărilor caraghioase. „Dansul este un substitut al sexului”

Bessie Smith, Împărăteasa Blues-ului. „Nu arăt bine, dar sunt copilul înger al cuiva”

Pedro Pascal, senzația chiliană de la Hollywood. De la Game of Thrones la Gladiator 2

Hayao Miyazaki, primul și singurul regizor japonez de filme anime care a câștigat un Oscar. „Trebuie să vedeți cu ochii neumbriți de ură. Vedeți binele din ceea ce este rău și răul din ceea ce este bun.”