Când a început timpul?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Prima lumină care s-a deplasat liber prin Univers este ceea ce numim acum radiația cosmică de fond, care a apărut la 380.000 de ani după Big Bang.

Înainte de această dată, fotonii – particulele de lumină – interacționau constant cu materia, astfel încât nu putem folosi lumina pentru a vedea ce s-a întâmplat atunci.

• Un proces inspirat de păianjeni transformă proteinele din porumb într-un material similar plasticului
• Sucul de roșii și soia reduce inflamația la adulții cu obezitate

Dar undele gravitaționale se mișcau deja liber, iar fizicienii au presupus de mult timp că într-o zi le vom putea folosi pentru a studia această perioadă misterioasă. Iar acum, o echipă a obținut instrumentele matematice necesare pentru a utiliza undele gravitaționale exact în acest scop.

Punctul de plecare al acestei lucrări este încercarea de a înțelege cum interacționează undele gravitaționale cu materia. Aceste unde trec prin orice, inclusiv prin noi, dar ne strivesc sau ne trag de o fracțiune din dimensiunea unui atom.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie de detectoare extrem de sensibile pentru a le măsura. Dar ele încă interacționează cu materia, iar noi putem studia dacă și cum aceste interacțiuni sunt măsurabile, scrie IFLScience.

Cum interacționează undele gravitaționale cu materia?

„Avem unele formule acum, dar obținerea unor rezultate semnificative va necesita mai multă muncă”, a declarat într-o declarație autorul principal Deepen Garg, de la Princeton Plasma Physics Laboratory. „Nu putem vedea Universul timpuriu în mod direct, dar poate îl putem vedea indirect dacă ne uităm la modul în care undele gravitaționale din acea perioadă au afectat materia și radiațiile pe care le putem observa astăzi.”

Punctul de plecare al lucrării nu este deloc legat de undele gravitaționale, ci de fizica plasmei în reactoarele de fuziune nucleară.

Fuziunea nucleară este cea care alimentează stelele și ar putea într-o zi să ne furnizeze electricitate fără carbon. Și se pare că unele dintre ecuațiile care guvernează una pot fi modificate pentru a o explica pe cealaltă.

Fuziunea nucleară este cea care alimentează stelele

„Practic, am pus mașinăria undelor de plasmă să lucreze la o problemă legată de undele gravitaționale”, a declarat Garg.

Undele gravitaționale sunt schimbări în spațiu-timp și nu sunt absorbite de nimic. Nu există nimic în Univers care să arunce o umbră. Dar cercetătorii sugerează că diferitele personaje din Univers, de la găurile negre, la coliziunile stelelor neutronice, la planete și stele, vor afecta aceste unde.

Prin studierea undelor gravitaționale, putem obține informații despre comportamentul acestor corpuri cerești și evenimente pe care nu le-am putea obține altfel.

Cercetarea a fost publicată în Journal of Cosmology and Astroparticle Physics.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cercetătorii au detectat un semnal remarcabil de unde gravitaționale

Cum am putea transforma Luna într-un uriaș detector de unde gravitaționale?

„Coconii” stelelor aflate pe moarte ar putea fi o nouă sursă de unde gravitaționale

O explozie radio rapidă a fost observată după un eveniment cu unde gravitaționale