„Coconii” stelelor aflate pe moarte ar putea fi o nouă sursă de unde gravitaționale

Noi simulări sugerează, pentru prima dată, că resturile din jurul stelelor aflate pe moarte, așa-numiții „coconi”, emit probabil unde gravitaționale.

„Coconii” se formează pe măsură ce o stea masivă pierde resturi în timp ce se prăbușește într-o gaură neagră, iar observatorul LIGO ar putea fi capabil să detecteze aceste unde gravitaționale.

• Criza științei americane: Măsurile drastice ale administrației Trump și interferența politică pun în pericol viitorul cercetării
• Astronomii au obsevat pentru prima dată „semințele” din care iau naștere planetele

Până în prezent, astrofizicienii au detectat unde gravitaționale doar de la sistemele binare – fuziunile a două găuri negre, două stele neutronice sau una din fiecare. Deși, teoretic, astrofizicienii ar trebui să fie capabili să detecteze undele gravitaționale de la o singură sursă non-binară, ei nu au descoperit încă aceste semnale.

Acum, cercetătorii de la Universitatea Northwestern din SUA vor să observe ceva nou, neașteptat și complet neexplorat: coconii turbulenți și energici de resturi care înconjoară stelele masive aflate pe moarte.

„Coconii” se formează pe măsură ce o stea se prăbușește într-o gaură neagră

Pentru prima dată, cercetătorii au folosit simulări de ultimă generație pentru a demonstra că acești așa-numiți „coconi” pot emite unde gravitaționale. Și, spre deosebire de jeturile exploziilor de raze gamma, undele gravitaționale ale coconilor ar trebui să se încadreze în banda de frecvență pe care o poate detecta Observatorul LIGO.

„Până în prezent, LIGO a detectat doar unde gravitaționale provenite de la sisteme binare, dar într-o zi va detecta prima sursă non-binară de unde gravitaționale”, a declarat Ore Gottlieb de la Northwestern, care a condus studiul. „Coconii sunt unul dintre primele locuri în care ar trebui să căutăm acest tip de sursă”.

Gottlieb este bursier CIERA la Centrul pentru explorare și cercetare interdisciplinară în astrofizică (CIERA) de la Northwestern, scrie EurekAlert.

Noua sursă a fost „imposibil de ignorat”

Pentru a realiza studiul, Gottlieb și colaboratorii săi au folosit noi simulări de ultimă generație pentru a modela colapsul unei stele masive.

Atunci când stelele masive se prăbușesc în găuri negre, acestea pot crea fluxuri puternice (sau jeturi) de particule care se deplasează cu o viteză apropiată de cea a luminii. Simulările lui Gottlieb au modelat acest proces – din momentul în care steaua se prăbușește într-o gaură neagră până când jetul scapă.

Inițial, Gottlieb a încercat să afle dacă discul de acreție care se formează în jurul unei găuri negre ar putea sau nu să emită unde gravitaționale detectabile.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cerul nopții ar putea rămâne fără stele în următorii 20 de ani, din cauza poluării luminoase

Ce s-a întâmplat cu stelele dispărute din inima Căii Lactee?

O centură uriașă de asteroizi a fost descoperită în jurul unei stele din apropiere

Erupția unei stele îndepărtate este printre cele mai masive observate vreodată