Dezvăluire: Cum a devenit un laborator al Marinei Americane un centru pentru experimentele cu radiații umane

În septembrie 1956, caporalul Eldridge Jones se afla pe un acoperiș însorit dintr-o veche tabără militară aflată la o oră de San Francisco, săpând în pământ radioactiv.

Prea tânăr pentru Coreea și prea bătrân pentru Vietnam, Jones nu a văzut niciodată lupta. Cu un an înainte, Jones a fost unul dintre miile de soldați americani expuși direct la radiații în timpul testelor cu arme nucleare efectuate la suprafață în deșertul Nevada.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Acum, el era expus din nou, de data aceasta la „precipitații nucleare simulate” produse în laborator, material care emitea unele dintre aceleași radiații ionizante ca și bomba atomică, potrivit The Guardian.

O nouă analiză a documentelor face lumină asupra experimentelor

Exercițiul de la Camp Stoneman, în apropiere de Pittsburg, California, a fost unul dintre numeroasele exerciții ale unui program care a durat ani de zile și care a fost desfășurat de o instalație militară cheie de cercetare, cu sediul pe un șantier naval din San Francisco, într-un cartier al clasei muncitoare predominant de culoare.

O revizuire a mii de pagini de documente guvernamentale și academice, precum și interviuri cu militari afectați, vine cu o nouă perspectivă asupra operațiunilor Laboratorului de apărare radiologică al Marinei SUA de la șantierul naval Hunters Point din San Francisco.

Între 1946 și 1963, oamenii de știință din laborator au expus cu bună-știință cel puțin 1.073 de militari, docheri, angajați ai laboratorului și alții la radiații potențial nocive prin intermediul unor jocuri de război, teste de decontaminare și studii medicale.

Analiza arată că laboratorul a efectuat cel puțin 24 de experimente care au expus oamenii la radiații, mult mai multe decât au recunoscut revizuirile oficiale anterioare. Rapoartele de siguranță menționează, de asemenea, zeci de accidente în care personalul a primit doze mai mari decât limitele federale de sănătate în vigoare la momentul respectiv.

Cercetătorii din cadrul laboratorului au urmărit expunerea lucrătorilor care încercau să curețe navele iradiate de un test cu bombă atomică. Soldaților li s-a ordonat să se târască prin câmpuri de nisip și pământ radioactiv. În studiile clinice, substanțele radioactive au fost aplicate pe antebrațe și mâini, injectate sau administrate pe cale orală.

Testele, efectuate fără consimțământul oamenilor

Documentele arată că înalți funcționari civili și militari americani au aprobat toate acestea în scris.

De asemenea, cercetătorii au obținut cunoștințe limitate în urma acestui program și că nu tuturor persoanelor implicate li s-a monitorizat expunerea. În același timp, nu există niciun semn potrivit căruia laboratorul ar fi studiat efectele pe termen lung asupra sănătății persoanelor utilizate în experimente sau a comunităților din jur, nici în perioada de glorie a laboratorului, nici după închiderea acestuia în 1969.

Laboratorul naval din San Francisco a fost un important centru de cercetare în timpul războiului rece, axat pe „apărarea radiologică”, tehnici dezvoltate pentru a ajuta populația să supraviețuiască și forțele armate să riposteze în cazul unui atac atomic. Era un nod într-o rețea națională care cuprindea universități, spitale și laboratoare naționale care aveau permisiunea de a manipula materiale radioactive periculoase. Fiind una dintre primele astfel de instituții aflate sub controlul Pentagonului, a fost unul dintre cele mai mari și mai importante centre de cercetare ale Armatei.

Potrivit documentelor, într-un semn al eticii medicale și al standardelor de siguranță laxe din acea epocă, directorii de laborator susțineau asumarea de riscuri cu subiecți umani fără a solicita consimțământul informat sau fără a testa mai întâi pe animale.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cel mai radioactiv om din istorie: Povestea lui Albert Stevens, pacientul CAL-1

Radiațiile de la Cernobîl nu par să mai afecteze animalele din zona de excludere

Oamenii de știință au descoperit cum rezistă tardigradele la radiații puternice

Test de cultură generală. Ce produce mai multe radiații decât o centrală nucleară?