O fosilă cretacică din Antarctica reprezintă prima pasăre modernă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Acum 66 de milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului, impactul unui asteroid în apropierea Peninsulei Yucatán din Mexic a declanșat dispariția tuturor dinozaurilor cunoscuți care nu erau păsări.

Antarctica ar fi putut servi drept refugiu, fiind protejată de distanța față de turbulențele care aveau loc în alte părți ale planetei. Dovezile fosile sugerează un climat temperat cu vegetație luxuriantă, care ar fi fost un fel de incubator pentru primii membri ai grupului care include acum rațele și gâștele.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

O lucrare publicată în revista Nature descrie o nouă fosilă importantă a celei mai vechi păsări moderne cunoscute, o rudă timpurie a rațelor și gâștelor care a trăit în Antarctica cam în aceeași perioadă în care Tyrannosaurus rex domina America de Nord.

Fosila celei mai vechi păsări moderne cunoscute

Studiul a fost condus de Dr. Christopher Torres, cercetător postdoctoral al Fundației Naționale pentru Știință (NSF) la Colegiul de Medicină Osteopatică Heritage al Universității Ohio.

Fosila, un craniu aproape complet, vechi de 69 de milioane de ani, aparține unei păsări dispărute pe nume Vegavis iaai și a fost colectată în timpul unei expediții din 2011 a Proiectului Paleontologic al Peninsulei Antarctice.

Noul craniu prezintă un cioc lung și ascuțit și o formă a creierului unică printre toate păsările cunoscute, descoperite anterior în era mezozoică, când dinozaurii și o colecție bizară de păsări timpurii dominau planeta.

Antarctica ar fi putut servi drept refugiu

În schimb, aceste caracteristici plasează Vegavis în grupul care include toate păsările moderne, reprezentând cele mai timpurii dovezi ale unei radiații evolutive acum răspândite și de succes pe întreaga planetă.

„Puține păsări sunt la fel de susceptibile de a stârni atâtea dispute între paleontologi precum Vegavis”, spune autorul principal, Dr. Torres, în prezent profesor la Universitatea din Pacific. „Această nouă fosilă va ajuta la rezolvarea multora dintre aceste argumente. Principala dintre ele: unde este situat Vegavis în arborele vieții păsărilor?”

Vegavis a fost raportată pentru prima dată în urmă cu 20 de ani de către coautorul studiului, Dr. Julia Clarke de la Universitatea Texas din Austin și mai mulți colegi. La acel moment, a fost propus ca un membru timpuriu al păsărilor moderne care a fost aninat evolutiv în cadrul păsărilor acvatice.

Dar păsările moderne sunt excepțional de rare înainte de extincția de la sfârșitul Cretacicului, iar studiile mai recente au pus la îndoială poziția evolutivă a Vegavis. Noul specimen descris în acest studiu are ceva ce a lipsit tuturor fosilelor anterioare ale acestei păsări: un craniu aproape complet.

Vegavis a fost raportată pentru prima dată în urmă cu 20 de ani

Acest nou craniu contribuie la înlăturarea acestui scepticism, păstrând mai multe trăsături, precum forma creierului și a oaselor ciocului, care sunt în concordanță cu păsările moderne, în special cu păsările de apă. Spre deosebire de majoritatea păsărilor acvatice din zilele noastre, craniul păstrează urme ale unor mușchi puternici ai maxilarului, utili pentru a învinge rezistența apei în timpul scufundării pentru a prinde pești, scrie EurekAlert.

Aceste caracteristici ale craniului sunt în concordanță cu indicii din alte părți ale scheletului, sugerând că Vegavis își folosea picioarele pentru propulsia subacvatică în timpul urmăririi peștilor și a altor prăzi – o strategie de hrănire diferită de cea a păsărilor acvatice moderne și mai asemănătoare cu cea a altor păsări.

„Această fosilă subliniază faptul că Antarctica ascunde multe secrete despre primele etape ale evoluției păsărilor moderne”, spune Dr. Patrick O’Connor, coautor al studiului, profesor la Universitatea din Ohio și director al Earth and Space Sciences de la Denver Museum of Nature & Science.

Modul în care masa continentală a Antarcticii a contribuit la formarea ecosistemelor moderne este un subiect de cercetare activă pentru oamenii de știință din întreaga lume.

Vă recomandăm să mai citiți și:

A fost descoperită o fosilă veche de 9 milioane de ani a unui strămoș colosal al Marelui Rechin Alb

O fosilă rară de pterozaur dezvăluie o mușcătură de crocodilian de acum 76 de milioane de ani

O fosilă de „plantă extraterestră”, veche de 47 de milioane de ani, este unică pe Pământ

O nouă specie de moluscă, dezvăluită de o fosilă de 514 milioane de ani din China