Când au început oamenii să bea cafea?

Surprinzător, istoria îndelungată a consumului de cafea rămâne destul de misterioasă. Există multe legende despre originile sale.

Există referiri la descoperirea fabuloasă a cafelei în Etiopia, în secolul al IX-lea d.Hr., când un păstor de capre pe nume Kaldi a observat că, de fapt, caprele sale se comportau ciudat după ce mâncau niște fructe din munți. Se spune că Kaldi, entuziasmat de descoperire, a dus fructele unui călugăr local care, dezaprobandu-le, le-a aruncat în foc.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Brusc, camera călugărului s-a umplut de o aromă bogată și atrăgătoare. Boabele, acum prăjite, au fost scoase rapid din foc, apoi măcinate și amestecate cu apă fierbinte, rezultând prima ceașcă de cafea. Oricât de delicioasă ar suna această poveste, este probabil fictivă, deoarece nu apare în scris până în secolul al XVII-lea d.Hr.

Există numeroase alte povești legendare asemănătoare cu cea a lui Kaldi, legate de secolul al XIII-lea, dar și acestea au un oarecare grad de îndoială. Totuși, având în vedere abundența cafelei în regiunile montane ale Africii, s-a sugerat că, de fapt, consumul de cafea în alimente ar fi putut fi practicat de popoarele africane, inclusiv de strămoșii Galla din Etiopia, cu mult înainte ca să existe înregistrări.

În prezent, nu există dovezi că aceasta a fost cultivată și consumată vreodată de culturi antice precum egiptenii, grecii, romanii, africanii sau regatele din Orientul Mijlociu, dar, totodată, nu se poate exclude faptul că a fost folosită într-un mod neînregistrat.

Consumul de cafea ar fi putut începe în Etiopia și apoi s-a răspândit

Se crede că prima dovadă puternică a consumului de cafea apare în lucrările medicale din secolul al IX-lea d.Hr. ale influentului medic persan Abū Bakr Muhammad ibn Zakariyyā al-Rāzī, cunoscut în latină sub numele de Rhazes.

Potrivit lui al-Rāzī, ceea ce numea el „bunn” (presupus a însemna fructul de cafea) și „buncham” (băutură făcută din fruct) era „o băutură bună pentru cei cu o natură caldă, dar care reduce libidoul.”

Dacă acesta este cazul, cafeaua a fost inițial privită ca parte din materia medicilor din Epoca de Aur Islamică. Această interpretare este susținută și de prima apariție confirmată a fructului în textele lui Abū ʿAlī al-Ḥusayn ibn ʿAbd Allāh ibn al-Ḥasan ibn ʿAlī ibn Sīnā (Avicenna, în latină). În cartea sa din secolul al XI-lea, Canonul Medicinei, ibn Sīnā a descris „bunn” ca un mijloc de a verifica mirosurile neplăcute asociate cu transpirația, ca o modalitate de a curăța pielea și a se reîmprospăta, având totodată proprietăți care puteau influența mintea. Aceasta pare a fi prima referire la cafea ca stimulent.

Cafeaua a devenit rapid populară în lumea arabă, unde sufiștii din Yemen o foloseau pentru a-și spori concentrarea în timpul rugăciunilor prelungite, în special în timpul devoțiunilor nocturne.

Până în 1414, băutura apăruse în Mecca, iar ulterior s-a răspândit în Egipt din Yemen, unde a contribuit la înființarea cafenelelor în Cairo. Primele cafenele au fost create și în locuri precum Alep, Siria, și, mai târziu, la începutul secolului al XVI-lea, în Istanbul, capitala Imperiului Otoman.

Cafeaua s-a răspândit în Europa pe două rute

Cafenelele au fost popularizate de comerțul cu cafea din zona Mării Roșii și, la fel ca și cafenelele de astăzi, au servit drept spații unde oamenii se puteau întâlni, juca jocuri, relaxa și împărtăși știri, povești și idei.

Cu toate acestea, aceste locuri erau privite cu suspiciune de autoritățile islamice. Gânditorii ortodocși vedeau cafeaua ca un posibil intoxicant, asemănător cu hashishul (cannabis) și alcoolul, care erau interzise. Din această cauză, s-au făcut eforturi pentru a interzice complet cafeaua, însă, în cele din urmă, situația s-a clarificat după ce s-a remarcat că, spre deosebire de vin, cafeaua nu este menționată în Coran.

Cu toate acestea, cafenelele au atras intelectuali care se adunau pentru a asculta muzică și poezie și pentru a discuta idei, devenind astfel locuri în care dezacordurile politice puteau fi exprimate și împărtășite. Au existat diverse încercări de a închide cafenelele, însă, la fel ca și băutura în sine, setea de cafea nu a putut fi suprimată pe termen lung.

O nouă eră în consumul de cafea

Cafeaua s-a răspândit în Europa pe două rute: din Imperiul Otoman și peste mare, din Mocha, epicentrul original al cafelei din Yemen. În secolul al XVII-lea, Compania Engleză a Indiilor de Est și Compania Olandeză a Indiilor de Est s-au atașat de rețeaua comercială de cafea din Orientul Mijlociu, scrie IFLScience.

La început, consumul de cafea în Europa a fost privit cu suspiciune, deoarece era asociat cu cultura musulmană. Nivelul de rezistență culturală a fost atât de pronunțat, încât, în jurul anului 1600, Papa Clement al VIII-lea ar fi „botezat” cafeaua, pentru a permite creștinilor să o savureze mai confortabil, contestând astfel monopolul musulman.

Aceasta a marcat o nouă eră în consumul de cafea, în care băutura a pierdut treptat asocierile culturale cu Islamul.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cafeaua atinge un preț record! Cel mai mare producător din lume mai are puține boabe

Momentul cel mai bun din zi în care să bei cafea pentru o inimă sănătoasă

Consumul zilnic de ceai sau cafea ar putea reduce riscul de cancer

Legătura dintre ADHD și consumul de cafea din timpul sarcinii