Ce a descoperit știința despre oamenii care cred că Dumnezeu le iartă greșelile?

Dacă citești acest articol, înseamnă că ești om; cu siguranță ai făcut greșeli și ai supărat pe cineva în trecut. Capacitatea de a ne cere scuze pentru astfel de greșeli are un rol important atât în iertarea de sine, cât și în reconcilierea cu cei afectați. Dar credința că Dumnezeu te iartă ar putea schimba acest lucru.

Dar ce se întâmplă atunci când crezi că greșeala ta a fost deja iertată de către o autoritate superioară? Credința că Dumnezeu te iartă te face mai puțin motivat să-i ceri iertare victimei, sau dimpotrivă, te încurajează să îți exprimi scuzele dintr-un sentiment de recunoștință și umilință?

• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar
• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!

Un nou studiu arată că persoanele care cred că au fost deja iertate de Dumnezeu experimentează un nivel mai ridicat de auto-iertare, ceea ce le poate face mai puțin dispuse să își ceară scuze. Totuși, această iertare divină poate avea și un efect indirect: creșterea sentimentului de recunoștință și umilință, ceea ce uneori le determină să ofere scuze mai autentice, explică IFL Science.

Legătura dintre credința că Dumnezeu te iartă și starea de bine psihologică

Studiile anterioare au sugerat că credința că Dumnezeu te iartă este asociată cu factori precum satisfacția generală în viață, stimă de sine ridicată, reglarea emoțiilor și niveluri mai scăzute ale simptomelor asociate bolilor mintale. Cu toate acestea, mai puține cercetări au analizat impactul acestor convingeri asupra relațiilor interpersonale.

Această lacună i-a determinat pe Justin M. Ludwig, doctorand la Universitatea din Pittsburgh (SUA), și colegii săi să investigheze modul în care experiențele spirituale influențează interacțiunile sociale, mai ales în contextul conflictelor.

Două studii despre credința că Dumnezeu te iartă și scuzele oferite

Echipa a desfășurat două studii pentru a înțelege mai bine legătura dintre iertarea divină și comportamentul de scuzare.

Primul studiu a implicat 435 de participanți de religie creștină, iudaică și musulmană, care au fost rugați să își amintească un incident nerezolvat în care au rănit sau supărat pe cineva. Aceștia au completat chestionare care măsurau nivelul lor de auto-iertare și convingerea că Dumnezeu i-a iertat pentru greșeala respectivă. Apoi au indicat cât de probabil este să își ceară scuze și au redactat e-mailuri de scuze pentru victime. Un grup independent a evaluat sinceritatea scuzelor, fără a cunoaște răspunsurile din chestionare.

Al doilea studiu a implicat 531 de participanți, împărțiți în trei grupuri. Un grup a fost instruit să își imagineze că Dumnezeu i-a iertat și să reflecteze asupra sentimentelor lor. Un al doilea grup a fost rugat să își imagineze că nu a fost iertat, iar al treilea grup nu a primit instrucțiuni legate de iertarea divină. Toți participanții au completat apoi chestionare despre auto-iertare, recunoștință și umilință, apoi au indicat probabilitatea de a-și cere scuze și au scris e-mailuri către victime.

Rezultatele: auto-iertarea poate inhiba scuzele, dar recunoștința le poate amplifica

În ambele studii, participanții care credeau că Dumnezeu i-a iertat au manifestat niveluri mai ridicate de auto-iertare. În același timp, această auto-iertare a scăzut probabilitatea ca aceștia să își ceară scuze. Evaluările independente ale e-mailurilor au arătat că aceste persoane și-au exprimat mai puțin remușcarea, iar scuzele lor au părut mai puțin sincere.

„Conform ipotezei noastre, am descoperit că percepția iertării divine promovează auto-iertarea, ceea ce, la rândul său, este asociat negativ cu comportamentul de scuzare”, explică autorii studiului.

Totuși, al doilea studiu a evidențiat și un efect opus: experiența iertării divine a crescut nivelurile de recunoștință și umilință, ceea ce i-a făcut pe unii participanți mai dispuși să își ceară scuze. Astfel, iertarea divină pare să funcționeze pe două căi opuse: auto-iertarea, care reduce probabilitatea de a-și cere iertare de la victimă; și recunoștința și umilința, care pot crește probabilitatea de a oferi scuze autentice.

Limitările studiului și implicațiile sale

Cercetătorii subliniază că studiul are unele limitări importante: primul studiu a fost corelațional, deci nu poate demonstra cauzalitatea dintre iertarea divină și comportamentul de scuzare; participanții și-au auto-raportat greșelile, care au variat ca tip și gravitate; studiul s-a concentrat doar pe religii monoteiste vestice, ceea ce limitează aplicabilitatea concluziilor la alte credințe.

Cu toate acestea, rezultatele oferă perspective fascinante despre modul în care convingerile religioase influențează modul în care oamenii își asumă responsabilitatea pentru greșelile lor și interacționează cu ceilalți.

Rezultatele au fost publicate în Personality and Social Psychology Bulletin.

Vă recomandăm să citiți și:

Donarea frecventă de sânge ar putea fi benefică și pentru sănătatea donatorului

Consumul de canabis ar putea influența genomul, sugerează un studiu

Inteligența umană, în cădere liberă. Ce se întâmplă cu oamenii?

Test de cultură generală. Câte bacterii au oamenii în gură?