Marie de France, prima poetă a Franței

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Marie de France a fost o figură medievală ce a lăsat o amprentă semnificativă în literatura franceză. Deși detaliile despre viața ei personală sunt puține, se crede că s-a născut în Franța și a trăit în Anglia în secolul al XII-lea. Este considerată prima femeie poet care a scris în limba franceză, într-o perioadă în care societatea era dominată de bărbați, iar femeilor le erau limitate oportunitățile de exprimare literară.

Marie de France aparține pe de o parte generației de autori care ilustrează în literatură dragostea de curte și pe de altă parte celor care adaptează legendele orale bretone. Este prima femeie care a scris poeme în franceză, mai exact în dialectul anglo-normand, legende bretone, pe care le-a numit Lais. Laiurile (1160-1175) sunt compuse din douăsprezece povești scurte scrise în versuri de opt silabe cu rime plate, de dimensiuni variabile (118 versuri pentru Lai du Chèvrefeuille și 1184 de versuri pentru Eliaduc) și au ca subiect principal dragostea, în special aceea trăită între oamenii de la marginea societății. Unul dintre textele ei face referire la povestirea Tristan și Isolda.

Secolul al XII-lea a fost o perioadă de mari transformări în Europa, marcată de Cruciade, Renașterea urbană și o înflorire a culturii și a literaturii. În acest context, opera Mariei de France se înscrie într-o tradiție literară bogată, dar și într-un mediu social care oferea femeilor puține oportunități de exprimare artistică.

Mulți dintre scriitorii medievali își găseau patronajul la curțile nobiliare, unde se încurajau artele și literatura. Probabil, Marie de France a făcut parte din acest mediu, având acces la o cultură rafinată și la o bibliotecă bogată.

Literatura medievală era dominată de teme religioase, cavalerești și romantice, iar operele erau adesea anonime și transmise oral sau prin manuscrise. Marie de France a adus o notă de originalitate acestei tradiții, lucrările ei – versuri, povești, fabule, legende – fiind dominate în cea mai mare parte de teme precum dragostea, magia și psihologia personajelor.

În calitate de primă femei cunoscută care a scris în limba franceză, Marie de France a deschis calea pentru alte scriitoare, fiind indiscutabil o mare sursă motivațională și de inspirație, demonstrând că și femeile pot crea opere literare de valoare și pot avea o voce proprie.

Totuși, în ciuda faptului că operele ei au supraviețuit și încă sunt studiate, lipsă de detalii biografice a dat naștere, în mod firesc, unor speculații și teorii despre originile și viața Mariei de France. Nu se știe mai nimic despre ea, cu excepția a ceea ce a scris ea însăși în epilogul fabulelor sale:

„Marie ai num, si sui de France ”/ „Marie este numele meu și sunt din Franța”

De ce știm atât de puțin? Secolul al XII-lea, perioada în care a trăit Marie de France, era una în care nu se acorda o atenție deosebită biografiilor autorilor, mai ales femeilor, iar multe dintre documentele de atunci s-au pierdut sau au fost distruse în decursul timpului. De asemenea, cum deja este menționat ceva mai sus în text, era obișnuit ca autorii medievali să își publice operele sub pseudonim ori să nu le semneze deloc.

Dar ce știm cu certitudine? Că Marie de France a scris în limba franceză, ceea ce sugerează, desigur, o legătură cu Franța și că subiectele abordate în operele ei, precum mitologia bretonă și fabulele, indică prin urmare o cunoaștere profundă a culturii franceze și anglo-normande. De asemenea, se estimează că a trăit probabil în Normandia sau în Țara Loarei și a scris în secolul al XII-lea, pe baza stilului literar și a referințelor culturale din operele sale. Unele indicii sugerează că ar fi trăit și în Anglia, la curtea lui Henric al II-lea (r. 1154-1189 d.Hr.) și a soției acestuia, Eleanor de Aquitania (l. c. 1122-1204 d.Hr.), unde a intrat în contact cu legendele arturiene și cultura bretonă.

De ce este opera Mariei de France încă studiată și apreciată astăzi? Unul dintre motive ar fi statutul ei de pionierat în rândul scriitoarelor de limbă franceză, iar apoi cutezanța de care a dat dovadă impunându-se, ca femeie cultă, în acea perioadă în care doamnelor le erau limitate oportunitățile de exprimare artistică. Importante sunt, la rândul lor, și universalitatea temelor, stilul narativ considerat a fi elegant și captivant, cu descrieri vii și personaje complexe și faptul că multe dintre operele sale oferă o imagine valoroasă a culturii și mitologiei bretone, contribuind la păstrarea și transmiterea acestui patrimoniu cultural.

Maria de France, un nume despre care nici măcar nu se știe dacă a fost numele ei real, deși autoarea s-a semnat astfel, o viață enigmatică, având în vedere puținele informații despre ea, dar totuși o figură care și-a asigurat locul în istorie datorită poemelor și fabulelor atât de populare în vremea în care a trăit, lucrări ce au fost copiate și recopiate, multe dintre lucrările sale supraviețuind intacte spre deosebire de scrierile majorității autorilor din perioada respectivă. Astăzi, la 800 de ani după ce a murit, Maria de France încă este considerată unul dintre cei mai mari poeți ai Evului Mediu.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Marie-de-France

https://www.worldhistory.org/Marie_de_France/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Julie Christie: „Cea mai poetică dintre toate actrițele”

Andrei Novac: „Cărțile de poezie sunt ascunse în librării”

Jean de La Fontaine și regatul fabulelor. Unul dintre cei mai citiți poeți francezi ai secolului al XVII-lea

Edgar Allan Poe, inventatorul povestirilor americane de groază. Creatorul detectivului care a inspirat mai târziu apariția lui Sherlock Holmes