Axa de rotație a Pământului se clătină mai mult decât era de așteptat și acum știm de ce

Deși încălzirea globală inundă regiunile de coastă joase, ea usucă în același timp zonele continentale, un fenomen cu consecințe grave pentru agricultură și ecosisteme, dar care are efecte și asupra înclinării axei Pământului. Această schimbare subtilă, dar măsurabilă, în ceea ce privește axa de rotație a Pământului oferă un indiciu de amploare planetară privind modificările hidrologice în curs.

Temperaturile mai ridicate intensifică evaporarea din lacuri și râuri și accelerează uscarea solului. În unele regiuni, aceste efecte sunt compensate de creșteri ale precipitațiilor, dar asta se întâmplă rar. Chiar și acolo unde plouă mai mult, ploaia cade adesea în rafale scurte și intense, iar perioadele dintre ele sunt suficient de lungi pentru ca solul să se usuce din nou.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Un nou studiu privind pierderile de apă din sol a arătat că, în doar doi ani (2000–2002), umiditatea solului la nivel global a scăzut cu 1.614 gigatone (o gigatonă este egală cu 1 miliard de tone). În comparație, Groenlanda a pierdut 900 de gigatone de gheață în dublul intervalului. Această pierdere masivă de apă din sol a făcut ca axa de rotație a Pământului să se deplaseze cu 45 de centimetri până în 2012.

Axa de rotație a Pământului arată gravitatea schimbărilor climatice

Deși crusta terestră este o „piele” subțire peste un interior masiv, schimbările în distribuția masei pot afecta întreaga planetă. Deplasarea gheții sau a apei, chiar și în forma sa lichidă din sol, poate modifica echilibrul masei Pământului și implicit poziția axei sale.

În 2021, un alt studiu a constatat că înclinarea axei nu putea fi explicată doar prin topirea ghețarilor. O parte semnificativă a acestei modificări îi era atribuită pierderii apei subterane și a umidității din sol.

Acum, un studiu extins confirmă concluziile anterioare și arată că seceta severă de la începutul anilor 2000 a fost reală, nu doar o anomalie în modelele climatice. Coautorul studiului, profesorul Clark Wilson, de la Universitatea Texas din Austin (SUA) a declarat pentru BBC Science Focus că: „Au fost câțiva ani la începutul anilor 2000 în care se părea că o cantitate mare de apă se pierde de pe continente. Întrebarea era: A fost real? Acum avem măsurători independente care confirmă acest lucru.”

Profesorul Ki-Weon Seo, de la Universitatea Națională din Seul (Coreea de Sud), a adăugat că doar un singur model climatic a reușit să surprindă corect evenimentul, ceea ce arată că modelele climatice actuale au nevoie de îmbunătățiri pentru a prognoza mai precis viitorul, notează IFL Science.

De ce se pierde umiditatea?

Autorii susțin că principalul factor care determină pierderea umidității din sol este modificarea precipitațiilor, nu evaporarea accelerată. Asta deoarece alți factori, cum ar fi vânturile mai slabe și aerosolii atmosferici care blochează lumina solară, au compensat efectele temperaturilor mai mari.

Deși metoda folosită pentru a calcula aceste pierderi este indirectă, rezultatele se aliniază cu alte dovezi. Studiul arată că: „Frecvența secetelor agricole și ecologice care, altădată, apăreau o dată la zece ani, a crescut de aproximativ 1,7 ori față de media din perioada 1850–1990.”

Iar prognoza nu e deloc încurajatoare: „Frecvența secetelor este estimată să crească în continuare, în funcție de scenariile de încălzire climatică.”

Studiul a fost publicat în revista Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum supraviețuiesc animalele sălbatice incendiilor de vegetație?

Ce este vortexul polar și cum influențează vremea extremă de iarnă din SUA?

Substanțele chimice veșnice au fost găsite în vidrele din Marea Britanie

Suprafața oceanului se încălzește de peste patru ori mai rapid decât în ​​anii 1980