Cum au fost uciși jurnaliștii care au documentat invazia Indoneziei

La 16 octombrie 1975, cinci jurnaliști străini au fost executați în orașul Balibo de forțele speciale indoneziene, cu o zi înainte de invazia oficială a Timorului de Est. Un raport medico-legal australian din 2007 a confirmat că au fost uciși intenționat, dar guvernul australian a acceptat versiunea Indoneziei: „victime ale focului încrucișat”.

Cunoscuți sub numele de Balibo Five, Greg Shackleton (29 de ani, australian), Gary Cunningham (27 de ani, neozeelandez), Tony Stewart (21 de ani, australian), Brian Peters (24 de ani, britanic) și Malcolm Rennie (29 de ani, britanic) acopereau evenimentele tumultoase din jurul luptei Timorului de Est pentru independența față de Indonezia, când au fost uciși în mod deliberat, așa cum a conchis un medic legist australian în 2007, de către soldații forțelor speciale indoneziene. Versiunea oficială indoneziană este că bărbații au fost uciși de focurile de armă trase în timpul luptelor din oraș. Potrivit The Economist, în ciuda dovezilor care sugerează o execuție intenționată, guvernul australian nu a contestat niciodată versiunea oficială indoneziană, temându-se că o astfel de acțiune ar putea deteriora relațiile diplomatice cu Indonezia, relații de altfel complexe care au fost afectate de diverse evenimente istorice. Totuși, de-a lungul anilor, au existat apeluri pentru o investigație mai amănunțită asupra circumstanțelor morții jurnaliștilor, dar până în prezent, aceste apeluri nu au dus la acțiuni concrete din partea autorităților.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

The Guardian a publicat în 2020 afirmațiile avocatului Bernard Collaery: serviciile secrete australiene (ASIS) știau că Indonezia vedea jurnaliștii ca pe „un obstacol” care trebuia eliminat pentru a menține invazia secretă. Despre acest subiect, avocatul Australian a scris inclusiv în cartea lui – Oil Under Troubled Water (Petrol sub ape tulburi) – o relatare criminalistică a relației Australiei cu micul său vecin în curs de dezvoltare, Timorul de Est.

(Cele două țări, deși nu au graniță terestră comună, sunt separate de Marea Timor și de Golful Timor, distanța dintre cele mai apropiate puncte fiind de aproximativ 500 km. Frontiera maritimă din Marea Timor a fost subiectul unor dispute pe durata multor ani din cauza resurselor de petrol și gaze naturale din zonă. Timorul de Est a fost colonizat de Portugalia și ocupat de Indonezia -1975–1999, iar Australia a jucat un rol important în misiunea de pace INTERFET -1999, și în procesul de independență. În 2018, cele două țări au semnat un tratat istoric pentru a delimita definitiv granița și a împărți resursele din zona Greater Sunrise.)

Collaery a decis să își publice argumentele și analizele după ce membri ai guvernului australian l-au amenințat cu un proces penal în urma dezvăluirilor pe care le-a făcut vizavi de negocierile sensibile dintre cele două state privind petrolul și gazele naturale.

În 1975, peisajul geopolitic din Asia de Sud-Est era influențat semnificativ de dinamica Războiului Rece, iar politica externă a Australiei era strâns legată de relațiile sale cu țările vecine, inclusiv Indonezia. Perioada din jurul invaziei Indoneziei în Timorul de Est în decembrie 1975 a fost una critică, având în vedere interacțiunile complexe între diverse agenții de informații.

Avocatul și fostul politician Bernard Collaery era implicat în cazuri juridice de profil înalt referitoare la chestiuni de securitate națională și informații, inclusiv o evaluare secretă a lui John Ford, ambasadorul britanic în Indonezia la acea vreme (din 1975 și până în 1978).

Evaluarea lui John Ford ar fi indicat că a existat un nivel ridicat de cooperare și schimb imediat de informații între Australia și agenția de informații a Indoneziei, cunoscută sub numele de Bakin (Badan Koordinasi Intelijen Negara), sugerând că Australia a avut un interes personal în menținerea unor legături strânse cu Indonezia, în special în ceea ce privește problemele legate de Timorul de Est și că știa de „activitatea clandestină” a trupelor indoneziene din Timorul de Est în perioada premergătoare invaziei.

„Un obstacol important care trebuie depășit este un avion plin de jurnaliști și politicieni australieni care urmează să viziteze Timorul, aparent la cererea Fretilin (nr. Frontul Revoluționar pentru un Timor de Est Independent – partid politic de centru-stânga din Timorul de Est care a format guvernul din Timorul de Est până la independența sa în 2002), pentru a investiga acuzațiile de intervenție indoneziană”, declara Ford în raportul său din 1975.

The Guardian își continuă dezvăluirile spunând că Serviciul Secret de Informații Australian a făcut tot posibilul ca înregistrările privind ocupația Indoneziei să rămână secrete, deși, într-un final, raportul a fost descoperit, așa cum scrie Collaery în cartea sa, de cercetătorul independent britanic Hugh Dowson.

În apărarea lui, Collaery a declarat pentru The Guardian că raportul lui Ford l-a găsit dintr-o pură întâmplare, în timp ce se documenta pentru carte în Arhivele Naționale ale Regatului Unit.

La rândul său, Clinton Fernandes, expert în prolemele Timorului de Est care s-a zbătut constant luptând împotriva Asis (Australia’s secret intelligence service/Serviciul Secret de Informații al Australiei) pentru eliberarea înregistrărilor Balibo, a declarat că raportul Ford a fost „incredibil”, deoarece a sugerat că agenția de spionaj străin a Australiei „știa mai multe decât a fost admis anterior”.

„Agenții indonezieni din anii 1970 considerau masacrele și asasinatele ca fiind moduri normale de comportament”, a declarat Fernandes pentru The Guardian. „Dacă jurnaliștii erau „un obstacol de depășit”, atunci soarta lor era pecetluită chiar înainte de a ateriza în Timor, iar Asis știa acest lucru.”

Mai mult, tot în cartea lui, Collaery a spus că viețile jurnaliștilor ar fi putut fi salvate dacă autoritățile australiene ar fi avertizat în mod direct liderii indonezieni cu privire la prezența și scopul celor cinci în zonă și, de asemenea, dacă i-ar fi înștiințat inclusiv pe jurnaliști despre pericolul care-i amenința în Timor.

„Mai condamnabil, având în vedere legătura la nivel înalt dintre Australia și Indonezia dezvăluită de ambasadorul Ford, este eșecul aparent de a-l avertiza [pe șeful serviciilor de informații indoneziene] pe generalul-locotenent Yoga Sugama cu privire la consecințele anticipate în cazul în care jurnaliștilor străini li s-ar întâmpla un rău sponsorizat de stat (…)”.

Această filă din istoria internațională a fost suprinsă în pelicula lui Robert Connolly din 2009, Balibo, acțiunea filmului concentrându-se în jurul a doi reporteri – corespondentul de război Roger East și tânărul Jose Ramos-Horta – care pleacă în Timorul de Est pentru a investiga asasinarea în 1975 a celor cinci de la Balibo.

Surse:

https://www.theguardian.com/australia-news/2020/mar/04/australia-knew-of-dangers-facing-murdered-balibo-five-journalists-book-says

https://www.imdb.com/title/tt1111876/

https://www.theguardian.com/film/2014/dec/19/balibo-rewatched-the-powerful-tribute-to-a-group-of-gutsy-australian-reporters

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nellie Bly, jurnalista care s-a prefăcut nebună și a înconjurat lumea în 72 de Zile. A intrat voluntar într-un spital psihiatric și a scris reportajul care a schimbat legile SUA

Poți să-ți schimbi personalitatea? Ce a aflat o jurnalistă după un an de „reprogramare” a propriei persoane

”Putrezeam într-un trening de plastic…”. Ovidiu Ohanesian face mărturisiri cutremurătoare la 20 de ani de la răpirea celor trei jurnaliști români în Irak

Număr record de jurnalişti ucişi în 2024. Țara responsabilă pentru 70% dintre decese