Peste jumătate dintre orașele din România nu mai îndeplinesc criteriul demografic

Peste jumătate dintre orașele din România nu mai îndeplinesc pragul legal de 10.000 de locuitori, iar 15% dintre comune au sub 1.500 de locuitori, arată un audit al Curții de Conturi, care recomandă o reformă legislativă pentru adaptarea organizării administrative la realitățile demografice.

Peste jumătate dintre orașele din România nu mai respectă criteriul legal de 10.000 de locuitori necesar pentru statutul de oraș, arată un audit de performanță realizat de Curtea de Conturi privind organizarea și funcționarea comunelor și orașelor mici. Potrivit raportului, 119 orașe – adică 55% din totalul de 216 – au scăzut sub pragul demografic prevăzut de lege, iar 15% dintre comune (432 de localități) au sub 1.500 de locuitori.

• Ce înseamnă chiptuning făcut corect? Dragoș Stăcescu explică fenomenul la „Podcast cu Prioritate” #88 by ProMotor
• Ce temperaturi vom avea până la finalul anului?

Documentul subliniază că aceste discrepanțe între cerințele legislative și realitatea demografică ridică semne de întrebare asupra actualei organizări administrativ-teritoriale și a sustenabilității unor unități administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi atrage atenția că, în lipsa unei reforme legislative, administrațiile locale cu populație redusă riscă să devină tot mai dependente financiar de bugetul de stat și mai puțin capabile să ofere servicii publice de calitate.

Instituția recomandă lansarea unui proces de analiză sistemică și de reorganizare administrativă, care să țină cont de realitățile demografice și economice actuale și să contribuie la consolidarea autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale.

Disparități semnificative între mediul urban și cel rural

Curtea de Conturi arată că accesul la servicii publice esențiale reprezintă o componentă critică a calității vieții și a bunăstării sociale. În România, persistă disparități semnificative între mediul urban (orașe și municipii) și cel rural (comune) în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, educație și utilități de bază. Astfel, dintre unitățile administrativ-teritoriale (UAT) rurale, 12% nu dispun de cabinete de medicină de familie, 50% nu au cabinete stomatologice, iar 24% nu beneficiază de farmacii. UAT-urile mici, cu o populație redusă, sunt cele mai dezavantajate în special în privința alimentării cu apă, canalizării și transportului public. Deși accesibilitatea comunelor la astfel de servicii se ameliorează odată cu creșterea populației localității, ea rămâne inferioară celei din mediul urban. Această situație subliniază nevoia de investiții și politici publice care să reducă aceste inegalități și să asigure un acces echitabil la servicii esențiale pentru toți cetățenii.