Fenomen cultural: cum revine la modă mâncarea tradițională a clasei muncitoare

În marile orașe europene, mâncarea tradițională a clasei muncitoare a fost mult timp considerată depășită: prea simplă, prea ieftină, prea legată de un trecut industrial pe care mulți ar prefera să-l uite. Și totuși, paradoxal, exact aceste preparate cunosc astăzi o revenire. Un exemplu elocvent vine din Londra, unde „pie and mash” (plăcintă cu carne: piure de cartofi și un sos verde de pătrunjel) începe să atragă din nou atenția.

Considerat multă vreme „fast-food-ul original” al londonezilor din East End, pie and mash a fost aproape de dispariție. Dacă în urmă cu câteva decenii existau sute de astfel de prăvălii, astăzi mai funcționează puțin peste 30. Multe au tras obloanele definitiv, unele după mai bine de un secol de activitate. Închiderea lor a fost un fenomen lent și constant, pe fondul schimbărilor sociale, al creșterii chiriilor și al pierderii clientelei tradiționale, potrivit The Guardian.

• Rezoluție ONU privind sclavia. Fostele mari puteri coloniale ar putea plăti despăgubiri
• Sindromul Stendhal în era TikTok: de ce ne pierdem răbdarea în fața artei

Și totuși, în ultimii ani, interesul a reapărut. Tinerii descoperă aceste locuri prin rețelele sociale, atrași nu neapărat de mâncare, ci de autenticitate: rețete simple, ritualuri vechi, reguli nescrise despre cum comanzi și cum mănânci. Când vorbim despre meniuri standardizate și plăți digitale, faptul că unele localuri acceptă doar numerar și refuză să se „modernizeze” devine un atu, nu un handicap.

Renașterea nu înseamnă, totuși, prosperitate generalizată

Această renaștere nu înseamnă, totuși, prosperitate generalizată. Unele magazine sunt pline la prânz, altele par abandonate, cu o atmosferă de sfârșit de drum. Supraviețuirea depinde adesea de factori foarte concreți: dacă proprietarii dețin spațiul, dacă sunt dispuși să muncească ore întregi pentru a prepara totul zilnic, dacă acceptă mici compromisuri fără a-și pierde identitatea.

Jonathan Nunn, blogger culinar, explică ambivalența acestui fenomen: „Există o insularitate a pie and mash-ului, iar acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii îl iubesc.”

Dar adaugă imediat: „Aceeași insularitate este și ceea ce îl face mai greu de transmis mai departe, mai greu decât cafenelele britanice sau fish and chips către clienți noi.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au transformat două scânduri de lemn lumea: istoria uimitoare a uneia dintre cele mai vechi practici sportive ale omenirii

Oamenii de știință au descoperit cum s-a încheiat o eră enigmatică din istoria Pământului

Unelte vechi de 160.000 de ani rescriu istoria omenirii

National Railway Museum: trei secole de istorie pe șine. Cum a devenit York centrul lumii feroviare?