O descoperire recentă ar putea schimba recuperarea după accidentele vasculare cerebrale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O descoperire medicală recentă ar putea schimba modul în care este privită recuperarea după un AVC.

Reabilitarea după un accident vascular cerebral (AVC) s-a concentrat mult timp pe refacerea brațului cel mai grav afectat. Totuși, un nou studiu sugerează că întărirea brațului mai puțin afectat poate îmbunătăți semnificativ funcționarea zilnică și independența pe termen lung, potrivit ScienceAlert.

Publicată în JAMA Neurology, cercetarea arată că supraviețuitorii unui AVC care și-au antrenat brațul mai puțin afectat au realizat sarcinile zilnice mai rapid și mai eficient decât cei care s-au concentrat exclusiv pe membrul cel mai afectat. Concluziile pun sub semnul întrebării abordările tradiționale de reabilitare și evidențiază o direcție de recuperare adesea ignorată.

Un accident vascular cerebral apare atunci când fluxul de sânge către o parte a creierului este întrerupt, iar neuronii sunt afectați și încep să moară din cauza lipsei de oxigen. Deoarece fiecare emisferă cerebrală contribuie la controlul ambelor brațe, o leziune pe o parte a creierului poate afecta mișcarea pe ambele părți ale corpului.

Deși brațul opus leziunii cerebrale prezintă, de regulă, slăbiciune evidentă și control redus, așa-numitul braț „bun” este adesea mai lent, mai slab și mai puțin coordonat decât s-ar aștepta. Pentru mulți supraviețuitori, acest braț devine principalul instrument pentru activitățile zilnice, ceea ce duce la oboseală și frustrare.

Cercetătorii au analizat peste 50 de persoane care trăiau cu AVC cronic și aveau un braț sever afectat. Participanții au fost repartizați aleatoriu să își antreneze fie brațul cel mai afectat, fie brațul mai puțin afectat, timp de cinci săptămâni.

Ambele grupuri au exersat mișcări complexe, orientate spre obiective clare, inclusiv sarcini realizate în realitate virtuală. Cei care și-au antrenat brațul mai puțin afectat au îndeplinit activitățile zilnice mai rapid și mai fluent, iar beneficiile s-au menținut și după șase luni.

Cercetătorii consideră că îmbunătățirile pe termen lung provin din utilizarea crescută în viața de zi cu zi. Atunci când brațul mai puțin afectat funcționează mai bine, oamenii îl folosesc mai mult, consolidând progresul prin activitate zilnică.

Experții subliniază că recuperarea nu înseamnă întotdeauna refacerea completă a ceea ce s-a pierdut. Pentru mulți supraviețuitori, întărirea a ceea ce încă funcționează poate fi o cale mai realistă și mai încurajatoare spre autonomie.