Genomul celui mai vechi virus ARN uman a fost reconstruit din țesut pulmonar vechi de 250 de ani

Acum aproximativ 250 de ani, o femeie din Londra a răcit, iar oamenii de știință au reușit acum să identifice genomul virusului din specimene medicale conservate.

Nu numai că acesta reprezintă cel mai vechi virus ARN uman confirmat, dar le-ar putea permite cercetătorilor să îi urmărească evoluția drept cauză a bolilor la oameni.

• Sângele centenarilor oferă indicii despre mecanismele longevității
• Vegetarienii au șanse mai mici să atingă vârsta de 100 de ani, indică un studiu

Virusurile ARN sunt un grup de organisme al căror material genetic este format din acid ribonucleic (ARN), o moleculă de acid nucleic care, în celulele umane, este esențială pentru codificarea, decodificarea, reglarea și exprimarea genelor.

Multe dintre cele mai letale virusuri care au afectat oamenii la nivel global în ultimele decenii fac parte din acest grup, inclusiv gripa, HIV, Ebola, poliovirusul, COVID-19 și chiar răceala comună (rinovirusul).

Recuperarea genomurilor ARN virale din specimene istorice rămâne o provocare uriașă. Spre deosebire de ADN, ARN-ul este foarte instabil și tinde să nu supraviețuiască mult timp în mediu.

Până acum, cercetătorii se bazau pe specimene conservate în formalină (după anul 1900), dar cum poți accesa ARN-ul din mostre care preced utilizarea acestei substanțe?

Reconstrucția unui virus dispărut

În cel mai recent studiu, o echipă internațională a reușit să identifice genomuri ARN din specimene medicale colectate acum aproximativ 250 de ani. Unul aparține unei femei din Londra care a murit în anii 1700, iar celălalt de la un individ necunoscut care a murit probabil în jurul anului 1877.

Acestea au fost păstrate la Muzeul de Anatomie Hunterian de la Universitatea din Glasgow. Ambele specimene au fost conservate în alcool și prezentau dovezi documentate de boală respiratorie severă, scrie IFLScience.

Izolarea ARN-ului nu a fost ușoară. Fragmentele recuperate erau extrem de mici, având în medie doar 20 până la 30 de nucleotide lungime (față de peste 1.000 în celulele vii). Cu perseverență, echipa a reconstruit întregul genom al unui rinovirus de la femeia din secolul al XVIII-lea.

Analiza a arătat că virusul reconstruit a fost probabil un tip de rinovirus uman A, o tulpină care a dispărut între timp, dar care este strâns înrudită cu genotipul modern A19.

Cum au evoluat virusurile?

Pe lângă răceală, femeia suferea și de infecții bacteriene care cauzează boli respiratorii, precum Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae.

„Infecțiile cu rinovirus sunt de obicei limitate la căile respiratorii superioare, dar se știe că pot infecta căile inferioare și pot cauza boli severe atunci când sunt asociate cu co-infecții bacteriene”, explică echipa. Acest scenariu clinic este bine cunoscut astăzi, dar rareori descris în textele medicale din secolul al XVIII-lea.

Această descoperire reprezintă un pas semnificativ în paleogenomică, demonstrând că putem recupera ARN din colecții ce preced utilizarea formalinei. Accesând aceste specimene anterior inaccesibile, am putea înțelege mai bine cum ar putea evolua virusurile existente în viitor.

Studiul a fost publicat pe platforma bioRxiv.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință au trimis virusuri în spațiu?

Virusurile gripale au început să circule mai devreme decât de obicei în Europa

Plasturii cu virusuri au distrus cu succes bacteriile din alimente contaminate

Cercetătorii au identificat 230 de virusuri noi cu efect surprinzător asupra sănătății oceanelor