În anii 1930, un bărbat a navigat 50.000 de kilometri într-un caiac, din Germania până în Australia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În anii 1930, un bărbat a navigat 50.000 de kilometri într-un caiac. În septembrie 1939, un bărbat a ajuns cu caiacul pe țărmul Insulei Thursday, din Strâmtoarea Torres, Australia. Dacă părea epuizat, avea toate motivele: plecase din Germania cu șapte ani și patru luni înainte, parcurgând peste 50.000 de kilometri aproape exclusiv pe apă. Oskar Speck a rămas în istorie pentru una dintre cele mai lungi călătorii realizate vreodată cu un caiac.

În anii 1930, un bărbat a navigat 50.000 de kilometri într-un caiac. Născut în 1907, lângă Hamburg, Speck a crescut într-o perioadă dificilă pentru Germania. După Primul Război Mondial și Marea Criză Economică, a rămas fără loc de muncă în 1932. Pasionat de geologie și caiac, a decis să plece spre Cipru, unde spera să găsească de lucru în minele de cupru.

Deși nu știa să înoate, la doar 25 de ani a pornit din orașul Ulm pe Dunăre, apoi a urmat râul Vardar până la Marea Mediterană. „Dunărea începuse să devină plictisitoare și auzisem că nimeni nu coborâse vreodată cu o ambarcațiune pe Vardar, în Macedonia. Așa că am decis să ajung la Skopje și să fiu primul”, povestea el într-un interviu acordat în 1987.

Ajuns în Grecia, a navigat printre insule și a ajuns în Cipru. Între timp însă, planul de a se stabili acolo își pierduse farmecul. „Îmi doream mult mai mult să fac o călătorie cu caiacul care să intre în istorie. Atunci mi-am spus pentru prima dată: ‘De ce nu Australia?’ Asta chiar ar fi fost ceva!”, declara el în 1956, potrivit IFL Science.

În anii 1930, Oskar Speck a navigat 50.000 de kilometri într-un caiac. Cu ce obstacole s-a confruntat pe traseu?

După ce autoritățile i-au refuzat trecerea prin Canalul Suez, și-a transportat caiacul pe uscat până în Siria și a coborât pe fluviul Eufrat spre Golful Persic. A fost una dintre cele mai grele etape. Timp de două săptămâni nu a întâlnit niciun om și a supraviețuit doar cu curmale culese de pe maluri. La un moment dat, s-a refugiat pe o insulă din cauza furtunilor, având drept singur „vecin” un cadavru adus de ape. Mai târziu, caiacul i-a fost furat și recuperat doar după ce a mituit polițiștii implicați.

Călătoria a continuat de-a lungul coastelor Iranului, Pakistanului, Indiei, Myanmarului, Thailandei și din Malaysia, apoi prin arhipelagul Indoneziei. Ultima etapă l-a purtat printre insulele Noii Guinee, unde a evitat rechini și crocodili înainte de a ajunge în Australia.

Când a debarcat, în septembrie 1939, Europa tocmai intrase în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar Germania era controlată de regimul nazist. Deși localnicii de pe Insula Thursday l-au întâmpinat cu entuziasm, autoritățile australiene l-au arestat imediat, suspectându-l că este spion german.

„Bravo, prietene! Ai reușit să ajungi din Germania în Australia cu așa ceva. Dar avem și o veste proastă: ești cetățean al unei țări inamice și vei fi reținut”, i-ar fi spus polițiștii.

Bărbatul a decis să rămână în Australia

Speck avea și unele legături cu simbolistica regimului nazist. În anumite etape ale expediției, caiacul său purta o velă cu steagul Reichului și svastica. Totuși, potrivit celor care l-au cunoscut, nu era adept al nazismului și respingea încercările regimului de a-i transforma aventura într-un instrument de propagandă.

A fost arestat mai întâi pe Insula Thursday, apoi transferat în mai multe lagăre din Australia. A reușit chiar să evadeze dintr-unul dintre ele, însă a fost prins rapid și a rămas în detenție până la sfârșitul războiului.

După eliberare, Speck a ales să rămână în Australia, unde și-a deschis o afacere de prelucrare a opalelor. A trăit acolo până la moartea sa, în 1993, la vârsta de 86 de ani. Deși performanța sa nu a primit recunoașterea pe care o merita, el nu părea să regrete acest lucru.

„Sunt mulțumit, fie că sunt recunoscut, fie că nu. Am realizat unul dintre cele mai dificile recorduri din lume și probabil că va rămâne necunoscut și peste o sută de ani. Războiul a schimbat mult mai mult destinul a milioane de oameni. De ce n-aș fi mulțumit (de ceea ce am reușit, n.r.)?”, scria în ultima scrisoare adresată surorii sale.

Vă recomandăm să citiți și:

„Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin

Diplomatul care a apărat România încă de pe băncile facultății: „Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de Banat, până când nu l-a inventat Iorga?”

Clădirea care „minuna” privirile bucureștenilor la sfârșitul secolului al XIX-lea

Complotul uitat pentru revenirea lui Alexandru Ioan Cuza la domnie