Oamenii preistorici ar fi colectat fosile drept suveniruri. Cu mult înainte de apariția magazinelor de suveniruri, a cărților poștale sau a cănilor comemorative, strămoșii oamenilor ar fi putut colecționa propriile amintiri materiale. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Tel Aviv (Israel), acest comportament, numit „nișa suvenirurilor”, ar fi apărut în urmă cu aproximativ 500.000 de ani, când Homo erectus și primii neanderthalieni trăiau pe Pământ.
Oamenii preistorici ar fi colectat fosile drept suveniruri. Arheologii au identificat mai multe exemple în situri din Levant. Printre acestea se numără pietricele colorate, fără o utilitate evidentă, care au fost păstrate în mod repetat în locuri precum Peștera Qesem din Israel, în urmă cu 400.000-200.000 de ani.
În apropierea Văii Sakhnin, un strămoș al omului, probabil Homo erectus, a confecționat topoare de mână din roci care conțineau cristale și geode. Aceste materiale erau dificil de prelucrat, iar cercetătorii presupun că au fost alese deoarece li se atribuiau proprietăți spirituale.
Alte posibile suveniruri preistorice au fost descoperite la Revadim, Jaljulia și în Peștera Qesem. Este vorba despre unelte din silex cu două straturi de patină, care indică faptul că au fost găsite și colectate la mult timp după utilizarea inițială. Analizând suprafețele acestora, cercetătorii au sugerat că strămoșii noștri au păstrat intenționat aspectul uzat și oxidat al obiectelor, pentru a le conserva „biografia”.
Potrivit autorilor studiului, aceste obiecte ar fi funcționat ca dispozitive externe de memorie, ajutându-i pe hominini să asocieze amintirile cu anumite locuri și să păstreze o evidență a experiențelor trăite. În plus, suvenirurile ar fi putut contribui la confirmarea autenticității amintirilor, oferind dovezi materiale durabile care să diferențieze evenimentele reale de cele imaginate.
Cercetătorul Ran Barkai consideră că acest comportament s-ar fi dezvoltat în urmă cu aproximativ 500.000 de ani, când vânătorii-culegători din Levant s-au confruntat cu noi provocări. Dispariția animalelor de talie mare, în special a elefanților, i-a obligat să dezvolte alte strategii de vânătoare și să exploreze teritorii populate de căprioare și vite sălbatice, scrie IFL Science.
„Obiectele luate din aceste locuri i-ar fi putut ajuta să păstreze o legătură personală cu teritoriile care aveau să le asigure de atunci mijloacele de trai”, a explicat Barkai.
Deși recunosc că ipoteza încă este speculativă, cercetătorii consideră că păstrarea acestor obiecte ar fi putut contribui, în cele din urmă, la apariția memoriei autobiografice.
„Atunci când oamenii timpurii aduceau în peșteră o piatră colorată sau o unealtă veche găsită în natură, obiectul respectiv îi putea ajuta să-și amintească un eveniment sau o întâlnire importantă pentru tot restul vieții”, explică Yoav Ram, unul dintre autorii studiului.
Astfel, suvenirurile ar fi putut deveni un fel de memorie externă, contribuind la evoluția mecanismelor cerebrale responsabile de memoria autobiografică, esențială pentru formarea identității umane.
Cercetătorii admit însă și o explicație mai simplă: strămoșii noștri ar fi putut colecționa aceste obiecte pur și simplu pentru că le plăcea aspectul lor. O ipoteză similară a fost propusă pentru fosilele marine descoperite într-o peșteră din Spania, despre care se crede că ar fi fost adunate de copii neanderthalieni din pură curiozitate.
Studiul a fost publicat în revista Evolutionary Anthropology.
Oamenii de știință au descoperit osul unui strămoș uman misterios, într-o peșteră din China
Inteligența Artificială contrazice paleontologii: Pământul nu a trecut prin cinci extincții în masă
Cercetătorii au reconstituit chipul celui mai vechi Homo sapiens cunoscut