Despre cafea, cafenele si intamplarile lor

La Shift Pub, intr-o atmosfera
calda si prietenoasa, istoricul Adrian
Majuru va va conduce in vremurile indepartate (dar nu foarte)
cand cafeneaua era un loc imposibil, daca nu greu, de evitat pentru
o persoana cu preocupari artistice, culturale sau politice.

Cafeaua a patruns in Valahia pe culoarele comerciale ce legau
Orientul cu Apusul si nordul Europei. Filiera turceasca a adus atat
produsul comercial, cat si obiceiurile legate de acest
tabiet, privat la inceput, iar apoi tot mai deschis spatiului
public.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Astfel, in anul 1667, sub domnia lui Radu Leon (1664-1669), este
atestata cea dintai cafenea din Bucuresti, care se afla in
vecinatatea Bisericii Doamnei si a viitorului han Serban Voda, de
pe locul Bancii Nationale de azi. Cafeneaua a apartinut unui turc
pe nume Kara Hamie, fost seimen, adica mercenar, in trupele
sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687). Dupa moartea
proprietarului, cafeneaua a revenit Imperiului Otoman, iar in
decembrie 1691 a fost vanduta lui Kavaz-basa pentru 65 de
piastri.

In vremea Brancoveanului, aparusera deja si alte cafenele, cele
mai multe fiind pe podul Beilicului, astazi Calea Serban Voda. In
anul 1734, pe 20 februarie, este amintit localul lui Gheorghe
cafegiul, care s-a aflat pe „Podul ulitii care merge la scaunele de
carne”, astazi undeva intre strada Doamnei si strada Batistei.

In anul 1785, este amintita cafeneaua cu biliard a venetianului
Michelle. Este cea dintai mentiune documentara a unei sali de
biliard pentru Bucuresti. „Descoperirea” a fost facuta de englezul
Jeremy Bentham.

La 1819 existau in Bucuresti 21 de cafenele, iar la 1900 – 142.
In anii razboiului, in 1944, numarul lor a scazut la 15, pentru ca,
in 1945, sa fie inchise si sigilate de guvernul Petru Groza, pentru
a deturna atentia bucurestenilor de la marile lipsuri
alimentare.

Cafenelele au fost, inca de la inceputuri, un spatiu al
polemicilor, al disputelor politice si al ideilor revolutionare. In
septembrie 1782, Voda Caragea a poruncit Agiei sa ia masuri
impotriva celor care cartesc prin cafenele. In 1787, Voda
Mavrogheni a cerut sa fie pedepsiti „farmazonii” care tulburau
linistea orasului cu „vorbe neadevarate”, iar in 1789 a poruncit sa
fie inchise cafenelele in care se umbla cu „alte vorbe”.

Consumul de cafea a crescut in progresie geometrica de la un
secol la altul. Pentru secolul al XVI-lea si al XVII-lea, cafeaua
era, probabil, un produs cam exclusivist, consumat de negustorii
din Balcani si oficialii turci care tranzitau sau locuiau sezonier
in Valahia, dar era cunoscuta si de elita politica si economica a
tarii. Cafeaua cucereste medii sociale mai largi incepand cu
finalul secolului al XVII-lea.

La inceputul secolului al XIX-lea cafeaua turceasca cedeaza,
treptat, locul retetelor occidentale aduse de cofetarii italieni,
francezi si germani. Cafeneaua, inca de la inceputurile ei, a
adunat laolalta oameni de profesii diferite si le-a coagulat
interese comune, de la proiectii politice aventuroase la proiecte
culturale reusite adeseori.

Lector: Adrian
Majuru

Data: 20 ianuarie, ora: 19.00

Cost: 30 lei, cost studenti: 25 lei

Loc desfasurare: Shift Pub (Strada General Eremia
Grigorescu nr.17)

INSCRIERE LA [email protected]