Fiecare dintre noi trăieşte în propria sa lume olfactivă

O serie de studii efectuate pe scară largă arată că oamenii
percep majoritatea mirosurilor, dacă nu chiar pe toate, în mod
diferit.

De asemenea, noile dovezi descoperite arată că fiecare dintre noi
are cel puţin un miros pe care nu îl poate percepe!

• Confirmat științific! De ce este bine să încălzim mâncarea pentru pisici?
• Anotimpurile nu mai respectă calendarul. Ce arată un nou studiu?

„Fiecare persoană trăieşte într-un univers olfactiv unic şi
propriu”, susţine Andreas Keller, un genetician de la Universitatea
Rockefeller.

Pentru că de-a lungul evoluţiei lor oamenii au contat mai mult pe
văz şi auz decât pe miros, genele care codifică cei 400 de
receptori olfactivi au început să sufere mutaţii. La un moment-dat,
când o genă suferă un număr mare de mutaţii, aceasta devine o
„pseudogenă”, explică geneticianul Doron Lancet, membru al
Institutului de Ştiinţă Weizmann, din Israel.

Oamenii nu au aceleaşi combinaţii de pseudogene, notează el.
„Se ajunge la o situaţie similară codurilor de bare –
fiecare individ are un cod de bare olfactiv uşor diferit„,
susţine omul de ştiinţă.

Această variabilitate genetică conduce la o variabilitate în
comportamentul oamenilor. Astfel, atunci când o echipă de
cercetători de la Universitatea din Rockefeller a solicitat unui
panel de 500 de persoane să clasifice 66 de mirosuri, au existat
răspunsuri extrem de variate. Acelaşi miros a fost clasificat de
oameni diferiţi ca fiind intens sau slab, plăcut şi neplăcut.

Un alt studiu, efectuat la Universitatea din Dresda, a avut drept
subiecţi 1500 de tineri adulţi. Aceştia au fost expuşi la 20 de
mirosuri, iar la 19 dintre acestea s-au înregistrat insensibilităţi
– adică acestea nu erau percepute de către unele persoane. Un
singur miros – citralva, care are o aromă similară citricelor – a
fost simţit de toată lumea.

Bazându-se pe aceste studii, Keller consideră că este foarte
probabil ca fiecare persoană să aibă un miros pe care nu îl poate
percepe.

Aceste studii au implicaţii complexe, ce se întind mai departe de
aspectul olfactiv. Pentru că mai multe gene sunt implicate în
procesul de detectare al mirosurilor, înţelegerea felului în care
au avut loc mutaţiile în respectivele gene poate duce la o mai bună
înţelegere a mecanismelor de acţiune ale bolilor poligenice (care
implică mai multe gene), precum diabetul sau afecţiunile
coronariene.
Sursa: Scientific
American