Au fost descoperite resturile unui grătar pregătit de oameni acum 8.000 de ani

Rămăşiţele găsite pe valea râului Tjonger, Olanda, furnizează
dovezi directe ale unui eveniment de vânătoare încheiat cu un
ospăţ, petrecut cu mai bine de 1.000 de ani înainte ca primii
crescători de vite să vină în regiune.

Deşi tehnologia de bază pentru prepararea cărnii la grătar nu
s-a schimbat mult, această masă preistorică se centra în jurul
cărnii de bour, un bou sălbatic eurasiatic, care a fost mai mare
decât bovinele de astăzi. Diferenţa esenţială constă în modul în
care carnea era obţinută.

• Un test de logică extrem de simplu pentru oameni dă mari bătăi de cap Inteligenței Artificiale
• Un aeroport internațional cu zeci de milioane de pasageri nu a pierdut niciun bagaj în peste…

„Animalul a fost prins, fie într-o capcană şi apoi lovit pe cap,
fie ucis cu o săgeată”, spune coautorul Wietske Prummel, profesor
de la Universitatea din Groningen.

Prummel şi colegul său Marcel Niekus au pus cap la cap modul în
care s-a desfăşurat evenimentul, prin studierea unei lame de silex.
Acestea arată că, după ce animalul a fost ucis, vânători
i-au tăiat picioarele şi i-au aspirat măduva. Conform
studiului, oamenii au jupuit animalul şi l-au măcelărit, iar
bucăţile de carne au fost tăiate meticulous şi duse într-o aşezare
din apropiere.

Urmele lăsate de ei arată că înainte de a pleca şi-au gătit
coaste şi probabil, alte părţi mici de carne rămase în urma
tăierii. Cercetătorii au spus că, cel mai probabil, cuţitul a fost
lăsat în urmă pentru că se uzase.

Potrivit lui Niekus, animalul a fost sacrificat în Mezolitic,
perioadă în care vânătoare era o activitate esenţială pentru om. Se
presupune că aceşti oameni trăiau în aşezări mari, vânând în
grupuri. După Epoca Fierului, zona a devenit slab locuită –
probabil din cauza inundaţiilor – până în perioada medievală
târzie.

Carnea de bour pare să fi fost pe gustul oamenilor în acele
timpuri, având în vedere că oasele acestor animale au fost escavate
peste tot în Europa. Mai frecvent, chiar, s-au găsit oase de cerbi,
căprioare, mistreţi şi elan, poate din cauza că bourul a fost un
animal mare, impunător şi vânătorii nu au avut întotdeauna succes
în a-l ucide.

Cu toate acestea, specia a dispărut din cauza distrugerii
habitatului odată cu sosirea primilor fermieri din Europa, acum
circa 7.500 de ani. Ultimul exemplar a murit în 1627 la o grădină
zoologică din Polonia.

Sursa:
Discovery