Cercetătorii au descoperit gena care ar putea sta la baza formării amintirilor

Acum, specialiştii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au identificat o genă care ar putea controla întregul proces.

Noul studiu nu numai că ar putea dezvălui informaţii despre bazele moleculare ale formării memoriei, dar ar putea ajuta la găsirea exactă a locaţiei în care sunt depozitate amintirile în creier.

• Pățania unui român care a întâlnit un alt român la bordul unui avion
• De ce experiență a avut parte un bărbat care a plătit 14.000 dolari pentru un zbor…

Echipa de cercetare condusă de Yingxi Lin, un membru al Institutului McGovern de la MIT, s-a concentrat asupra genei Npas4, care, conform unor studii anterioare, se activează imediat după experimentarea unor noi evenimete. Gena este activă mai ales la nivelul hipocampului (o structură a creierului cunoscută ca fiind foarte importantă în formarea amintirilor pe termen lung).

Lin şi colegii săi au constat că Npas4 poate activa o serie de alte gene care modifică legăturile interne ale creierului prin ajustarea rezistenţei sinapselor sau a conexiunilor dintre neuroni.

Pentru a investiga mecanismele genetice de formare a memoriei, cercetătorii au studiat un tip de învăţare cunoscut sub numele de „frica condiţionată de context”.

Pentru a explica mai bine cum funcţionează acest proces, specialiştii au supus şoareci la şocuri electrice uşoare atunci când animalele intrau într-o anumită cameră. În câteva minute, şoarecii au învăţat să se teamă de acea cameră.

Astfel, experţii au demonstrat că gena Npas4 se activează foarte devreme în timpul acestui proces, fiind localizată în regiunea CA4 a hipocampului, zonă cunoscută drept locul asociat procesului de învăţare rapidă.

Până în prezent, cercetătorii au identificat doar o parte dintre genele reglate de Npas4, dar bănuiescă că ar putea fi sute de asemenea gene.

Npas4 este un factor de transcriere. Cu alte cuvinte, ea controlează copierea altor gene în ARN mesager (materialul genetic care transportă proteine), trimiţând informaţii de la nucleu la restul celulei.

Experţii de la MIT au stabilit că Npas4 este responsabilă pentru activarea unor gene specifice şi pentru direcţionarea unei enzime numită RNA polimerază II cu ajutorul căreia copiază genele.

Atunci când experţii au dezactivat gena Npas4 la şoareci, animalele nu şi-au mai amintit frica condiţionată de context. Cu toate acestea, dezactivarea genei a avut acest efect doar atunci când a fost produsă în regiune CA3 a hipocâmpului.

Deşi studiul a monitorizat efectele genei în cazul fricii condiţionate de context, ei cred că Npas4 este importantă şi pentru alte tipuri de învăţare.

Sursa: MIT