Marc Ulieriu’s Desk City

Sunt obosit si plictisit de Bucuresti.
Cand nu mi-e indiferent, ma streseaza ingrozitor. Il cunosc atat de bine, incat nu-mi mai spune nimic. Decat ca e artificial. Vezi si idealul de frumusete al secolului XXI. As vrea sa evadez. Vezi Finlanda. Vezi si Tinutul Sasilor. Suna familiar?

Daca nu, o sa va spun o poveste. O poveste second-hand. Povestea lui Denny, personaj secundar (vezi si existenta sa) intr-un roman mai underground, mai altfel, care, in cele din urma, s-a transformat intr-un succes comercial monstruos. Asa. Denny. Denny era un baiat care avea o anumita problema (vezi si fobiile). Nu conteaza ce problema. Nu pot sa o numesc aici. Intr-o buna zi, pentru a scapa de problema, Denny s-a hotarat ca, pentru fiecare data cand nu se deda acelui obicei rusinos, sa aduca acasa un pietroi. Dar nu orice fel de pietroi, ci unul mare si rotund, de rau, frumos slefuit. Azi asa, maine asa, pana cand maniacul de Denny a umplut absolut toata casa cu bolovani. De abia mai putea sa intre in ea. Pana atunci un sfrijit si un bolnavicios, Denny ajunsese acum un tip bine legat, plin de muschi.

Apoi, brusc, intr-o alta zi, s-a apucat sa scoata pietroaiele din casa si sa construiasca ceva. Nici el nu stia prea bine ce, pentru ca mereu ii veneau alte idei. Iar constructia devenea pe zi ce trecea mai mare, mai impunatoare, mai neinteleasa. Oamenii au inceput sa intre la idei si sa creada ca Denny ridica o biserica satanista (vezi si Voodoo). Si, printr-un joc neimportant de imprejurari, intr-o zi, in fata constructiei lui Denny, pe cand aceasta mai avea doar putin pana sa fie desavarsita, s-a strans o multime furioasa, care l-a batut mar pe maniacul nostru (vezi si Don Quijote) si i-a daramat nebunia din temelii, facand-o una cu pamantul.
Dar Denny era fericit. Pentru ca acum putea sa construiasca din nou. Orice.

(Vezi Pulp Fiction, vezi Fight Club si – mai ales – du-te acum si vezi Sin City. Si citeste DESCOPERA – in definitiv, e lumea ta!)
Va urez vacanta placuta!