Rio crede doar in carnaval

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Originile Carnavalului sunt obscure. Radacinile sale sunt pagane, iar festivitatile se pare ca deriva din ritualuri ale anticei civilizatii romane din epoca de dinainte de Hristos. Sarbatori de acest gen, cu masti si costume, pe fondul unui exces de mancare si de bautura, s-au dezvoltat, in vechime, si in alte culturi. De pe Nil, pe Amazon In Egiptul antic, manifestari asemanatoare erau parte componenta a ritualurilor de intampinare a primaverii si de celebrare a revarsarii Nilului.

Nici grecii nu erau mai prejos cand venea vorba de organizarea petrecerilor dionisiace. Dupa ce, in Imperiul Roman, crestinismul a iesit victorios in disputa cu politeismul, traditia Carnavalului a fost tolerata de noua religie, gasindu-i-se o alta „intrebuintare“: o mare sarbatoare organizata in ultimele zile de dinaintea marilor posturi. O dovada in acest sens o reprezinta insusi etimonul cuvantului carnaval – carnem levare (renuntarea la carne, in latina). Cu timpul, Venetia, Roma si Nisa au devenit repere importante pe harta carnavalurilor organizate in Europa.

De aici, traditia Carnavalului a fost exportata peste Ocean, unde a fost slefuita cu obiceiuri locale si cu influente ale culturii africane aduse in Lumea Noua de catre sclavii de pe plantatii. Astazi, o harta a carnavalurilor ar acoperi localitati de pe toate continentele – doar la poluri nu se organizeaza (inca) nici un carnaval. Dintre toate, Carnavalul de la Rio este cel mai cunoscut, cel mai apreciat, cel mai asteptat: patru zile de distractie totala, fara limite si fara restrictii.

Agitatia de dinaintea Carnavalului ii cuprinde pe toti brazilienii si atinge paroxismul o data cu repetitiile finale ale scolilor de samba. Repetitiile sunt deschise publicului, si oameni de toate categoriile si culorile se inghesuie in salile mici de dans. Democratia placerii… Apoi, vine ziua cea mare: primarul din Rio isi preda, simbolic, atributiile, impreuna cu cheia orasului, unui personaj costumat: Regele Momo. Din acel moment, petrecerea incepe intr-un ritm debordant.

Regula este ca nu exista nici o regula: totul este permis, in numele unei unice si dezlantuite democratii a placerii. Pe durata Carnavalului, Rio se transforma intr-un amalgam gigantic de costume si dansuri. Vizitatori din toata lumea vin aici sa se bucure de atmosfera salilor de dans si a stralucitoarelor spectacole de strada. Parada principala, care pana in anii ’70 avea loc pe unul dintre marile bulevarde ale orasului, se desfasoara acum pe Sambadrom, un fel de stadion imens, cu o capacitate de 85.000 de locuri, conceput si construit special pentru a gazdui acest eveniment.

O data cu construirea Sambadromului, in 1984, lucrare a arhitectului Oscar Niemeyer, Carnavalul de la Rio a intrat in circuitul exclusivist al celor mai importante evenimente din showbiz-ul profesionist. …si costurile aferente Marile companii isi rezerva din vreme locuri in loje; doar celebritatile, politicienii si cele mai bogate familii braziliene sunt invitate sau isi permit sa cumpere un loc aici. Starurile internationale sunt, evident, binevenite. Oamenii de afaceri isi invita partenerii sa petreaca o noapte intreaga savurand caviar si sampanie, in timp ce orgia incredibila de culori, dansuri si trupuri aproape goale se perinda prin fata lor.

Cei care nu-si pot permite un bilet se imbulzesc in preajma Sambadromului, in speranta ca vor putea vedea macar o frantura din spectacol. In acest timp, Carnavalul continua in afara arenei, pe strazile orasului si in cluburi, cu parade fastuoase si dansuri nesfarsite. Dupa patru zile si nopti in care singurul pacat major este considerat acela de a dormi, orasul amuteste. Timp de cateva zile, peste Rio se asterne linistea – doar cateva zile, cat sa se odihneasca putin. Apoi, frumoasa nebunie reincepe: Carnavalul urmator trebuie pregatit din vreme si trebuie sa fie inca si mai stralucitor decat cel abia incheiat. Un capitol al povestii s-a sfarsit – povestea continua.

Traducere si adaptare: Miruna Vasilescu