Unde circulam si cat muncim in UE

Conceptul de cetatenie europeana a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht,  iar drepturile si libertatile aferente acestei calitati sunt reglementate prin Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene. Conform Tratatului privind Uniunea Europeana, orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii. Atentie: cetatenia europeana completeaza si nu inlocuieste cetatenia nationala. Ramanem romani, devenind tototdata cetateni europeni.

Tratatele Uniunii reglementeaza multe drepturi ale cetatenilor, insa unul dintre acestea este extrem de important: intr-o lume care ridica garduri de sarma ghimpata in fata „navalitorilor“, cetatenii Uniunii pot parasi teritoriul unui stat membru pentru a intra pe teritoriul altui stat membru in baza unui pasaport sau a unei carti de identitate valabile. Este ceea ce numim dreptul la libera circulatie in spatiul UE. Nu numai cetatenii UE au drepturi extinse in acest domeniu, ci si rudele lor.

De exemplu, membrii de familie ai cetatenilor Uniunii care nu au cetatenia europeana pot iesi dintr-un stat membru pentru a calatori pe teritoriul altui stat membru in baza unui pasaport valabil. Pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru, membrii de familie ai unui cetatean european care nu au cetatenia unui stat membru trebuie sa aiba fie o viza de rezidenta pe termen scurt, fie un permis de rezidenta.

Dreptul la rezidenta este reglementat in functie de perioada. Pentru perioade de pana la 3 luni, cetatenii Uniunii au drept de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru daca poseda o carte de identitate sau un pasaport valabil. Membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii care calatoresc impreuna cu acesta (dar nu au cetatenia unui stat membru) pot obtine dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pana la 3 luni doar in baza unui pasaport valabil.

Pentru perioade mai mari de 3 luni, fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de rezidenta pe teritoriul altui stat membru daca indeplineste una dintre urmatoarele conditii: este angajat ca lucrator sau este liber profesionist; are suficiente resurse si asigurare medicala; este angrenat intr-o actiune de formare profesionala sau este student; este membru al familiei unui cetatean al Uniunii chiar daca nu are cetatenia unui stat membru si calatoreste impreuna cu acesta, cu indeplinirea uneia dintre primele trei conditii.

Este important de stiut ca cetatenilor Uniunii nu li se cere sa detina permise de rezidenta. Totusi, statele membre pot cere cetatenilor unui stat membru al Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente intr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul statului unde doresc sa ramana pentru o perioada mai lunga de 3 luni. Rezidenta permanenta este si ea reglementata de directivele UE. Cetatenii Uniunii obtin dreptul de rezidenta permanenta pe teritoriul statului membru gazda dupa o perioada de 5 ani de rezidenta legala neintrerupta, dovedind ca nu s-a luat nici o decizie de expulzare impotriva lor. Aceeasi regula se aplica si membrilor de familie care nu au cetatenia Uniunii si care au locuit cu un cetatean al Uniunii timp de 5 ani. Exista insa situatii in care cetatenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul la libera circulatie si la rezidenta pe motive de politica publica, securitate publica sau sanatate publica pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii.

Dreptul la vot in alegerile europene este un alt bun castigat. La fel de important, altul se refera la protectia cetatenilor. Orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari terte in care nu este reprezentat statul membru al carui exponent este, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.

Daca este nemultumit de ceva, orice cetatean al Uniunii sau rezident intr-un stat membru are dreptul de a adresa petitii, in mod individual sau in asociere cu alte persoane, catre Parlamentul European, privitor la o chestiune care intra sub incidenta domeniului de activitate al Comunitatii si care il afecteaza in mod direct.

Un alt drept recunoscut si foarte important in perspectiva aderarii Romaniei este dreptul oricarui cetatean al Uniunii de a fi admis la studii intr-o institutie de invatamant dintr-un alt stat membru, caz in care se bucura de aceleasi drepturi si oportunitati ca si cetatenii statului-gazda. Sa recunoastem aici un adevar dureros: regimul comunist ne-a invatat cu drepturi „pe hartie“, niciodata respectate. De aceea avem inca reflexul scepticismului: nu ne vine sa credem ca drepturile promise sau proclamate pot fi si aplicate in viata fiecaruia dintre noi. Pe de alta parte, daca nu-ti cunosti drepturile, nu vei beneficia de ele in mod automat. Este deci nevoie de ceva efort, de o initiere legislativa care sa ne familiarizeze pe viu cu noua conditie de cetateni ai Uniunii.

Unul dintre subiectele cele mai sensibile de pe agenda europeana a fost decizia privind prelungirea sau renuntarea la restrictiile impuse liberei circulatii a fortei de munca in noile state membre – drept fundamental in UE. Desi legislatia comunitara prevede libera circulatie a fortei de munca europene in interiorul UE, din cauza temerilor legate de „exodul“ esticilor in UE15 (Uniunea inainte de aderarea celor 10 noi state in mai 2004)  si a celor referitoare la producerea unui dumping social in mai vechile state membre in momentul aderarii la UE 10, s-a introdus posibilitatea adoptarii de masuri de protectie a pietelor de munca vest-europene.

In conditiile in care, la 30 aprilie 2006, s-a incheiat prima perioada de restrictii de doi ani impusa la aderarea noilor state foste comuniste, Comisia a publicat un raport care analizeaza functionarea aranjamentelor tranzitorii. Evaluarea arata ca temuta „invazie“ a cetatenilor noilor state membre in Vest ca urmare a extinderii din mai 2004 nu a avut loc, iar prezenta unei forte de munca suplimentare a generat un impact economic pozitiv in tarile care nu au aplicat restrictii. Studiul nu recomanda insa renuntarea la perioadele tranzitorii, incepand cu 1 mai 2006, pentru ca decizia apartine autoritatilor nationale.

Alaturandu-se Marii Britanii, Irlandei si Suediei, care nu au aplicat nici un fel de restrictii in perioada 2004-2006, Italia, Portugalia, Spania, Grecia si Finlanda au renuntat la restrictii privitoare la accesul fortei de munca pentru statele foste comuniste care au aderat in mai 2004. Conform Tratatului de Aderare, statele membre au posibilitatea de a aplica fortei de munca din Romania si Bulgaria restrictii ca si celorlalte state foste comuniste integrate. Guvernele Marii Britanii, Irlandei, Germaniei si Danemarcei au anuntat oficial ca vor restrictiona accesul fortei de munca romanesti si bulgare la pietele nationale de munca. Decizia Marii Britanii a starnit vii polemici nu pentru ca Londra nu ar avea acest drept, ci pentru ca nu s-a folosit de el la aderarea din 2004 a altor state foste comuniste.
Finlanda, Estonia si Slovacia au anuntat, pana in acest moment, ca nu vor impune perioade tranzitorii pentru forta de munca romana si bulgara.

Orice cetatean al Uniunii care isi are resedinta intr-un stat membru dar care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile locale din statul membru in care isi are resedinta in aceleasi conditii ca resortisantii acelui stat. Este ceea ce fac deja romanii din state precum Italia, Spania sau Portugalia, care sunt tot mai curtati de partidele politice din acele tari, pentru ca pot inclina, la o adica, balanta rezultatelor electorale locale.

Este de asemenea legiferat dreptul de a vota si a candida pentru alegerile europene in statul de rezidenta. Asadar, orice cetatean al Uniunii care isi are resedinta intr-un stat membru si care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European in statul membru in care isi are resedinta, in aceleasi conditii ca resortisantii acelui stat.

Fericitii posesori ai cetateniei europene (de vreme ce miliarde de pamanteni ravnesc la un asemenea statut) pot parasi teritoriul unui stat membru pentru a intra pe teritoriul altui stat membru in baza unui pasaport sau a unei carti de identitate valabile. In interiorul Spatiului Schengen nu exista controale la frontierele interne ale Uniunii. Spatiul Schengen cuprinde in prezent urmatoarele state: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Islanda, Italia, Grecia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia.

Potrivit reglementarilor Uniunii, orice cetatean al ei are dreptul de a munci, ca lucrator sau liber profesionist, in orice stat membru al UE. Cetatenii europeni care lucreaza intr-un stat membru au dreptul la tratament egal cu cetatenii statului in care isi desfasoara activitatea. Daca nu este angajat, orice cetatean al Uniunii are dreptul de a locui in oricare stat membru al Uniunii pentru o „perioada de timp rezonabila“ (sa zicem, 6 luni),  pentru obtinerea unui loc de munca.

Prevederile tranzitorii privind libera circulatie a fortei de munca fixate intre UE15 si noile state membre in perioada negocierilor corespund schemei 232 ani (o restrictie de doi ani care poate fi prelungita cu inca trei si apoi cu inca doi ani) si sunt incluse in Tratatul de Aderare. Conform principiului reciprocitatii, noile state membre pot restrictiona accesul fortei de munca din vechile state membre care aplica prevederi tranzitorii.