Cum se „curăţă” creierul? (VIDEO)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Orice organ din trupul omenesc produce reziduuri, iar creierul nu face excepţie. Dar, spre deosebire de alte organe, creierul nu posedă un sistem limfatic care să filtreze şi să dreneze compuşii reziduali. Totuşi, un studiu recent efectuat pe şoareci de laborator sugerează cum se poate autocurăţa acest organ: prin pomparea rapidă a fluidului de-a lungul exteriorului vaselor sangvine, curăţând astfel reziduurile.

Descoperirea, publicată recent în paginile periodicului Science Translational Medicine, poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente împotriva maladiei Alzheimer.

„Dacă observăm o hartă a sistemului limfatic în corpul omenesc, vedem că zona creierului nu este irigată de acesta”, după cum afirmă Jefferey Iliff, neurolog în cadrul Centrului Medical de pe lângă Universitatea din Rochester. Cercetătorii au fost intrigaţi de această caracteristică, având în vedere cât de activ este creierul şi cât este de sensibil faţă de acumularea de compuşi reziduali.

Cercetătorii au suspectat de mult că „refuzul” creierului de a colecta astfel de compuşi a dus în cele din urmă la apariţia, pe scala evolutivă, a lichidului cefalorahidian care înconjoară creierul în cavitatea craniană. La mijlocul deceniului 1980-1990, unii oameni de ştiinţă au propus o ipoteză privind modul de curăţare a creierului: acest acest fluid ar fi „pompat” în creier pentru a-l curăţa, după care ar fi eliminat: Alţi cercetători însă nu au fost convinşi că aşa stau lucrurile.

Datorită noilor tehnologii care au făcut posibilă explorarea creierului şoarecilor vii, dr. Iliff şi colegii săi au vizionat în premieră procesul de autocurăţare a creierului.

Lichidul cefalorahidian circulă de-a lungul vaselor sangvine printr-o reţea de structuri tublulare alcătuite din proteine specifice. Fluidul „spală” reziduurile acumulate între celule, iar apoi este drenat afară din creier prin venele mari.

Imagine: J. Iliff and M. Nedergaard

Cercetătorii de la Universitatea din Rochester au reuşit să arate că, la şoarecii care nu aveau sistemul de canale proteice, mecanismul de curăţare funcţiona defectuos, nereuşind să înlăture deşeurile, inclusiv proteinele amiloide, a căror acumulare excesivă este legată de apariţia maladiei Alzheimer. Îmbunătăţind sistemul de curăţare, ar putea fi creat un tratament pentru acestă boală. Descoperirirle ar putea fi aplicate şi în tratamentul altor afecţiuni, precum accidentele vasculare cerebrale şi maladia Parkinson.

„Experimentele au validat existenţa unui curent de lichid cefalorahidian care circulă prin spaţiile extracelulare din creier, curăţând eficient reziduurile metabolice”, declară şi neurologul Bruce Ransom din cadrul Universităţii din Washington.

Sunt necesare mai multe cercetări în această direcţie pentru a înţelege astfel cum funcţionează acest sistem şi în cadrul creierului uman, care nu poate fi studiat la fel de uşor precum cel de şoarece; cu toate acestea, descoperirile sunt importante, continuă dr. Ransom.

„După decenii de estimări nesigure în privinţa fluxului de lichid cefalorahidian în creier, acum ştim cum se desfăşoară lucrurile”, încheie acesta.

Sursa: Wired Science