Timp de 16 ani, un neo-zeelandez a trăit pe o insulă pustie, alături de 2 pisici

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu toate acestea, exemplul lui Tom Neale este unul aparte. Acesta a rămas izolat pe un atol în Pacific, unde a trăit, în singurătate, timp de 16 ani. Acesta este originar din Noua Zeelandă şi a ajuns în acel loc din proprie iniţiativă, pentru a avea o existenţă solitară.

De meserie negustor, acesta a devenit captivat de Insulele Cook în anul 1943, atunci când autorul şi călătorul Robert Frisbie i-a povestit despre acest loc după ce l-a vizitat. În anul 1945, un vas a trecut prin Suvorov, zonă care se află la o distanţă de aproximativ 321 de kilometri de cel mai apropiat teritoriu populat, pentru a aduce suplimente pentru observatorii de coastă staţionaţi în Noua Zeelandă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu ajutorul acestui vas, Neale a putut călători până în acea insulă şi a decis să trăiască acolo.

Pentru a se pregăti de şederea sa în acel loc, a început să depoziteze lucrurile necesare. Pe Insula Rarotonga, care face parte din arhipelagul Insulelor Cook, a cumpărat întregul stoc de făină, zahăr, kerosen şi boabe de cafea ale locuitorilor. Drept companie, alături de el au plecat pisica Mrs. Thievery şi pisoiul acesteia, Mr. Tom-Tom.

După 6 zile petrecute în larg, Neale a ajuns pe insula Suvarov, unde nu a exisat până atunci nicio dovadă a faptului că au trăit oameni acolo, doar observatorii de coastă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au lăsat în urma lor o colibă ce ascundea rezervoare de apă, colibă ce a devenit casa sa.

Experienţa sa a fost redactată în cartea „O insulă care a devenit a mea” şi, aşa cum a descris şi în cadrul acesteia, imediat cum a ajuns acolo, viaţa sa a devenit o rutină, petrecându-şi zilele construind, curăţând şi îngrijind grădina pe care şi-a creat-o. Seara, se aşeza pe plajă şi privea cum soarele apune, în timp ce savura o cană de ceai. Cu toate acestea, se confrunta şi cu situaţii complicate, cum ar fi cea în care a trebuit să ucidă 16 porci care îi distrugeau grădina, iar după ce l-a ucis pe primul, a menţionat că l-a cuprins o intensă melancolie şi că a preferat să îl înmormânteze, nu să îl mănânce.

La 10 luni după ce a ajuns în Suvarov, Neale a primit primii vizitatori: două cupluri care au ajuns acolo cu un yacht şi care au fost uimiţi de ordinea şi rânduiala cu care îşi ducea traiul în acel loc căci, cu toate că locuia pe o insulă pustie, îşi spăla aşternuturile în fiecare săptămână şi menţinea curăţenia în colibă.

Însă, o furtună violentă a distrus tot ceea ce el clădise până atunci. Mai mult, rezervele sale de tutun s-au terminat, lucru care l-a afectat destul de rău, căci noaptea se visa fumând şi, mai mult, mâncând ciocolată, carne de vită şi carne de raţă. Însă, această tortură mintală s-a transformat într-o durere fizică, într-o zi simţind o puternică durere de-a lungul coloanei vertebrale, iar fiecare mişcare a sa era un chin. După ce s-a chinuit timp de ore întregi să ajungă în colibă, s-a întins în pat şi a aşteptat un miracol. În mod incredibil, doi americani care se aflau la bordul unui yacht au oprit în acel loc în timp ce se aflau într-o călătorie către Samoa. Cei doi l-au îngrijit, i-au masat zona dureroasă şi, după ce s-au convins că recuperarea acestuia este completă, au plecat şi i-au promis că vor trimite un vas pentru a îl duce acasă. După 2 saptămâni, acest vas a sosit, ducându-l acasă după 2 ani petrecuţi în singurătate.

Atolul Suvorov

Sursa: NASA World Wind/Public domain

Cu toate acestea, pentru el mediul de acasă era unul infernal: ceasurile erau o bătaie de cap pentru el, căci îi amintea de trecerea timpului, maşinile se mişcau prea repede şi făceau prea mare gălăgie, iar hainele erau incomfortabile în raport cu bucata de material din bumbac pe care acesta o purta în jurul şoldurilor atunci când se afla pe insulă. Ceea ce dorea acesta era să se întoarcă pe insula Suvorov, dar guvernul nu a accepat acest lucru. Neconsolat, s-a angajat într-un depozit, iar după 6 ani, un prieten care deţinea un vas ce avea dimensiunea de aproximativ 9.100 de centrimetri s-a oferit să îl ajute să ajungă acolo. Bucuros, acesta a vizitat Comisia Rezidentă din Rarotonga, oraşul său natal, pentru a o informa de planurile sale şi pentru a primi aprobarea.

A doua şedere a sa pe Insula Suvorov a durat doi ani şi jumătate, terminându-se atunci când activitatea pescarilor de perle a început să îl îngrijoreze. În timpul unei întoarceri de 3 ani în Rarotonga, i-a fost permis să publice cartea în care şi-a relatat memoriile înainte de a se întoarce în etapa finală a şederii sale pe insulă.

În anul 1977, după ce s-a îmbolnăvit de cancer la stomac, a fost adus în Rarotonga, unde a murit la vârsta de 75 de ani.

În ciuda faptului că a trăit în singurătate, a afirmat că nu s-a simţit niciodată singur. Singura dată când a dorit să aibă pe cineva lângă el a fost pentru că „nu am vrut  companie, ci pentru că toată această frumuseţe este perfectă pentru a fi păstrată doar pentru mine.”

Sursa:  Atlas Obscura

Citeşte şi:

Iată cum arată pescarul care a supravieţuit 13 luni pe o barcă! El a povestit cum a reuşit (GALERIE FOTO)

Naufragiat pe gheata

Cercetătorii britanici au făcut o descoperire impresionantă la bordul unui vas american scufundat în urmă cu 72 de ani- FOTO